Sănătate. Răcoare. Prospeţime. Totul într-un pahar (cu limonadă)

Pe-o vreme călduroasă, ca acum, majoritatea dintre noi tânjim după ceva magic, care să ne învioreze, să ne răcorescă şi să alunge moleşeala unei zile de vară. De cele mai multe ori, prima opţiune este îngheţata. Dar dacă ne gândim la zahărul pe care îl conţine, la aditivi, sau de fapt la toate ingredientele şi efectele lor asupra sănătăţii noastre, parcă nu merită preţul plătit pentru o clipă de răcoare. Şi totuşi… Căldura asta este prea de tot, aşa că merită să dăm câţiva lei în plus şi, în loc de îngheţată, să ne aprovizionăm cu un kilogram de lămâi.

Există mai multe feluri de limonadă, însă eu aleg o variantă foarte simplă de preparare: curăţ lămâile de coajă, le pun în vasul de shake al blenderului, adaug miere, diluez cu apă şi gata! În 5 minute savurezi băutura magică, care te pune îndată pe picioare.goodlimo1

De proprietăţile lămâii, aproape că nu mai este nevoie să pomenesc. Este ştiut că lămâia este un fruct bogat în vitamina C, rolul antiseptic fiind potenţat de acizii organici pe care îi conţine (citric, malic, acetic). Flavonoizii şi terpenele prezente în coajă şi pulpă (motiv pentru care ar trebui să folosim lămâia cu totul, nu doar zeama!) au efecte detoxifiante, antioxidante, anticancerigene, antianemice. Sunt recomandate în numeroase afecţiuni: tulburări de circulaţie, exces de acid uric, calculi renali, infecţii, cancer şi multe altele.

Eu am rezistat tentaţiei de a mânca îngheţată şi m-am bucurat din plin de paharul răcoritor de limonadă. Te provoc şi pe tine!

 

 

Combinarea alimentelor

Am întâlnit în diferite cărţi sfaturi de combinare a alimentelor: când să mănânci fructe, să nu amesteci fructe cu legume crude la aceeaşi masă, să nu combini proteinele cu carbohidraţi la aceeaşi masă, şi multe alte sfaturi care uneori mai mult aduc confuzie, mai ales pentru cei care nici nu prea fac diferenţa între diferite categorii.

O schemă simplă este dată în Medicina Naturii; în acestă carte sunt prezentate 3 categorii de alimente:combinare alimente

1. FRUCTELE

2. LEGUMELE

3. FRUCTELE-LEGUME

Regula de bază: nu este bine să mâncăm fructe şi legume crude la aceeaşi masă. Explicaţia – fructele se digeră în 1-2 ore, legumele în 3-4 ore; deci, mâncate împreună, fructele vor fermenta pentru că nu pot părăsi stomacul până nu sunt digerate legumele. Alimentele neutre sunt cele care pot fi mâncate atât cu fructe, cât şi cu legume: cereale, oleaginoase, precum şi fructele-legume. Fructele-legume sunt acelea care au caracteristici de fruct, dar şi de legumă. Dar să vedem mai întâi ce caracterizează fructele, respectiv legumele, iar apoi vom putea identifica şi fructele-legume.

  • FRUCTELE au seminţe, LEGUMELE nu au.
  • FRUCTELE pot fi mâncate doar când sunt coapte în întregime, LEGUMELE pot fi consumate în orice stadiu al dezvoltării.
  • FRUCTUL creşte într-un pom, pe o mlădiţă, etc; LEGUMA creşte direct în pământ (ex. morcovul, ceapa, varza).

Castravetele, de exemplu, este un fruct-legumă, deoarece poate fi mâncat în orice stadiu, dar are seminţe şi creşte pe o mlădiţă. La fel şi dovlecelul, ardeiul şi altele, pe care noi, în general le cosiderăm legume.

S-ar putea ca pentru unele persoane slăbite, foarte sensibile, sau cu probleme grave de sănătate, să fie necesară o împărţire mai riguroasă a alimentelor, însă pentru majoritatea persoanelor, acestă schemă este suficientă pentru a evita disconfortul indigestiei, balonării sau constipaţiei.

FRUCTE

ALIMENTE NEUTRE LEGUME
Mere, pere, căpşune, struguri, smochine, piersici, portocale, vişine, banane, mango, avocado, caise, nucă de cocos Castraveţi, dovlecei, bame, ardei, vinete, dovleac Cartofi, ceapă, salată verde, spanac, morcovi, sfeclă roşie, ţelină, conopidă, varză, broccoli, păstârnac
Leguminoase (mazăre, fasole, linte, soia, năut)
Cereale
Oleaginoase (nuci, seminţe de floarea-soarelui, alune, arahide, migdale, fistic, seminţe de dovleac)

Ciocolata – un adevărat Kinder cu surprize!

În cartea sa, Medicina Naturii, medicul naturopat Jerry Lee Hoover descrie cu de-amănuntul traseul boabelor de cacao, de la păstaile arborelui, la ciocolată. După ce sunt adunate din arborele de cacao, boabele sunt lăsate la fermentat 3-8 zile, în curţile fermierilor. Procesul de fermentare este responsabil de aroma ciocolatei, deci aceasta ciocolataeste o etapă esenţială şi obligatorie.

Pe lângă enzimele şi drojdiile care participă la acest proces, autorul dezvăluie şi alţi “participanţi”, la care nu ne-am gândi în momentul în care savurăm un pătrăţel de ciocolată; de fapt, dacă ne-am gândi, probabil că nu ne-ar mai veni să o mâncăm! Este vorba despre picioarele adulţilor şi copiilor care trec prin curte, şi, mai mult, chiar de gândaci, rozătoare şi alte animale mici, care se cuibăresc în grămezile de boabe. Bineînţeles că o mare parte dintre insectele moarte, împreună cu excreţiile lor vor ajunge în ciocolata frumos ambalată de pe raftul magazinului!

Broşura The Food Action Levels, enumeră ingredientele-surpriză ale ciocolatei: “insecte, şoreci şi alţi contaminanţi naturali” şi arată că într-o cantitate de 50 grame de boabe de cacao se găsesc aproximativ 75 de fragmente de insecte şi, în medie, 2 fire de păr de şoarece. De asemenea, s-a arătat că boabele de cacao pot conţine aflatoxină, o substanţă cancerigenă din mucegaiuri, precum şi bacteria Salmonella, responsabilă de numeroase toxiinfecţii alimentare.

Toate aceste componente, împreună cu cantităţile mari de zahăr, teobromină, teofilină şi cofeină din ciocolată pot duce la probleme de sănătate, precum:

  • creşterea anormală a glandelor;
  • insomnie, depresie, anxietate;
  • tulburări gastrice;
  • hipertensiune arterială, palpitaţii;
  • creşterea glicemiei;
  • alergii;
  • malformaţii congenitale;
  • incontinenţă urinară, mărirea prostatei;

şi încă multe altele…

Aşa că, data viitoare când vei fi tentat să te delectezi cu ceva dulce, nu te lăsa păcălit de reclamele care îţi promit o stare de bine, antioxidanţi şi alte beneficii ascunse în ciocolata preferată, ci mai bine delectează-te cu o adevărată porţie de beneficii, din căpşune, cireşe, zmeură sau alte delicii naturale!

Pâinea noastră cea de toate zilele

paine integralaRomâncă fiind, ador pâinea! Încă de mică, atunci când mâncarea făcută de mama nu era pe gustul meu, mâncam pâine. Deşi acum nu mai sunt atât de mofturoasă, pâinea de casă a rămas în topul preferinţelor culinare. Probabil că acest lucru m-a şi motivat ca, înainte de orice mâncare, să învăţ cum se face pâinea. Şi de când am început (aprox. 2 ani), nici că am mai cumpărat pufoasa plină de afânători de la supermarket. Nici nu se compară pâinea din magazin cu cea modelată de mâinile mele – nici la proprietăţi, nici la gust!

Cât despre proprietăţi, vă pot spune că pâinea integrală este mult mai indicată decât cea albă. De ce?

În primul rând, conţine fibre. Fibrele din învelişul boabelor sunt esenţiale pentru o digestie şi o sănătate bună: favorizează motilitatea întestinală, previn apariţia cancerului, încetinesc rata de absorbţie a glucozei (împiedică hiperglicemia postprandială) şi joacă un rol important în scăderea colesterolemiei.

În al doilea rând, în comparaţie cu făina albă, cea integrală conţine de 7 ori mai multe minerale şi de 5-10 ori mai multe vitamine. Vitaminele B, E  şi acizii graşi polinesaturaţi prezenţi în straturile externe ale boabelor de cereale împiedică formarea redicalilor liberi în cursul digestiei.

În al treilea rând (din punctul meu de vedere), textura şi savoarea pâinii integrale sunt irezistibile, net superioare celei albe.

Iar pentru cei care chiar vor să experimenteze un gust special, recomand pâinea făcută cu maia, în loc de drojdie. În ciuda timpului mai îndelungat de preparare, pâinea cu maia este mult mai aromată, se păstrează timp mai îndelungat, duce la o mai bună asimilare a nutrienţilor (datorită fermentării lente) şi conţine de 8 ori mai puţin acid fitic, o componentă care inhibă absorbţia calciului, zincului şi fierului. De ceva timp am început şi eu să fac pâine cu maia, şi vă garantez că merită efortul!

Stafide şi migdale: gustare dulce pentru pofticioşi

    Îmi vine câteodată o poftă cumplită de ceva dulce. Şi cum pe vremuri eram adepta delicioasei, dar nesănătoasei ciocolate cu alune, am descoperit ca înlocuitor o gustare excelentă, care îmbină perfect dulcele stafidelor şi savoarea migdalelor şi care, în plus, aduce multe beneficii sănătăţii noastre.

migdaleMigdalele, bogate în grăsimi sănătoase şi în proteine, oferă vitamina E, vitamină cu rol antioxidant, foarte importantă pentru sănătatea cardio-vasculară. Calciul este, de asemenea, se găseşte în migdale într-o cantitate considerabilă, alături de fier, magneziu şi potasiu. Migdalele sunt indicate mai ales în perioade de stres, oboseală, iritabilitate sau depresie; sunt eficiente în prevenirea osteoporozei, a diabetului şi a bolilor cardio-vasculare.

Stafidele completează migdalele prin conţinutul bogat în carbohidraţi; sunt bogate în fier, potasiu, vitamine din stafidecomplexul B şi fibre. Au efect detoxifiant, anticancerigen şi alcalinizant, fiind indicate persoanelor care suferă de constipaţie.

Împreună, aceste două super-alimente creează o gustare delicioasă, nutritivă şi care oferă energie din plin. Este foarte potrivită ca pacheţel pentru copiii care merg la şcoală, pentru studenţi, dar şi pentru adulţi, la serviciu. Poate fi servită la micul dejun, alături de fructe proaspete sau cereale integrale. Cu siguranţă, această gustare satisface pofta de dulce şi mulţumeşte orice pofticios!

Verde, verde, verde…

spanac1

Ca în fiecare primăvară, piața e inundată de grădinari care vând crudități care mai de care mai proaspete, mai viu colorate, mai atrăgătoare și dintre toate parcă verdele este cel mai prezent pe tarabe: ceapă verde, salată, pătrunjel, mărar, ștevie, urzici… Însă nouă cel mai mult ne face cu ochiul spanacul – cu frunze mici, proaspăt cules te îmbie pe loc să faci o salată! Ne delectăm și noi săptămâna aceasta cu spanac  proaspăt, cules chiar de noi de la țară. Nu ne dorim neapărat forța lui Popeye, dar știm că spanacul aduce, într-adevăr, foarte multe beneficii:

Conținutul crescut de antioxidanți protejează organismul de acțiunea radicalilor liberi și îl feresc de răceală sau alte infecții.

Magneziul, potasiul, calciul și fierul sunt de asemenea prezente în cantități considerabile, fiind importante în prevenirea anemiei, bolilor cardiovasculare și a osteoporozei.

Spanacul conține și acid folic, foarte important în sarcină pentru dezvoltarea normală a bebelușului.

În plus, spanacul conține și foarte puține calorii (23kcal/100g), ceea ce îl face perfect pentru cei care doresc să slăbească.

Alături de ridichii, ceapă verde și lămâie (care favorizează absorbția fierului din spanac, datorită vitaminei C), spanacul este un aliment excelent, mai ales acum, la tranziția de la un anotimp la altul. Așa că primăvara asta, undă verde la spanac!

Arome mediteraneene

Am rămas din nou fără masline! Trecând aseară pe lângă un supermarket, ne-am amintit că în frigider mai aveam doar opt măsline pe care, oricât le-am fi chibzuit și împărțit, nu ne-ar fi ajuns nicidecum; și pentru că aveam în plan să mâncăm pate de linte cu ardei, ceapă verde și conopidă crudă, nici nu încăpea vorbă să lipsească tocmai ele!

Pe lângă efectul asupra papilelor gustative, măslinele aduc beneficii și asupra sănătății noastre. Deși se numără printre fructele cele mai bogate în grăsimi(10,7%), sunt potrivite chiar și la dietă, deoarece au aproximativ 115kcal/100g. Aroma unică le este dată de pigmenții vegetali din coajă, pulpa conținând fibre și grăsimi. De asemenea, măslinele conțin provitamina A, vitaminele B și E, calciu, potasiu, fier și fosfor, iar cele ținute în saramură, o cantitate considerabilă de sodiu (evitați măslinele sărate sau conservate cu oțet!). Câteva măsline consumate înainte de masă îmbunătățesc digestia (prin stimularea secreției de sucuri gastrice) și dau poftă de mâncare; sunt utile și pentru cei care au probleme ale vezicii biliare sau care suferă de constipație (conțin 3,2 g fibre/100g).

Fie că sunt negre, verzi, sărate sau dietetice, fără sâmburi, feliate sau întregi, măslinele reprezintă aliatul perfect al aperitivelor, ciorbelor și pateurilor. Nouă cel mai mult ne plac cele roșii (cu toate că nici de le negre nu ne dăm înapoi :-) ), dar neapărat să nu fie moi! Tu ce măsline preferi?

masline

Proteinele: oare mănânc suficiente?

Încă din 1880 a început să circule lozinca următoare: ”Cine vrea să aibă mușchi, trebuie să consume multe proteine.” Deși acest mit a fost demontat din 1913, din păcate, mulți oameni încă îl cred și chiar îl aplică. R. Chittenden a fost acela care a afirmat că 25-55g proteine/zi sunt absolut suficiente pentru a îndeplini nevoile nutritionale. Cu toate că această informație a fost confirmată de studiile științifice moderne, consumul de proteine depășește 100g/zi la multe persoane, majoritatea având impresia că fără proteine animale (din carne, lapte, ouă) nu pot fi sănătoși. După cum știm, tot ce e mult, strică, și asta se aplică mai ales când vorbim despre proteinele de origine animală.

La bază, proteinele sunt formate din unități mai mici, numite aminoacizi (sunt 20 la număr, dar se repetă, formând lanțuri lungi). Indiferent că sunt animale sau vegetale, proteinele conțin exact aceiași aminoacizi. Și atunci, ”Care mai e diferența?” veți întreba. Ei bine, diferența constă în proporția fiecărui aminoacid în proteina respectivă, dar și în compoziția generală a alimentului, care influențează foarte mult sănătatea noastră. Astfel, deși mai toți medicii afirmă că proteinele animale sunt cele mai bune, ei ascund faptul că cercetările au arătat că, de fapt cele vegetale un efect mult mai bun asupra sănătății oamenilor.

Dar pentru a înțelege care sunt diferențele între consumul de proteine animale vs. vegetale, vom analiza câteva dintre efectele lor în organism.

1. Proteinele de origine animală necesită o aciditate mai mare decât cele de origine vegetală, pentru a fi digerate; astfel, mucoasa gastrică poate suferi din cauza agresiunii acide (simptome: dureri de stomac, arsuri gastrice).

2. În general, în produsele animale, pe lângă proteine este prezentă și o mare cantitate de grăsimi (mai ales saturate). Efectul: creșterea nivelului de colesterol și trigliceride în sânge.

3. Proteinele animale au un exces de fosfor. Raportul optim calciu/fosfor este de 1/1.

Exemple: carne de porc – raport calciu/fosfor= 1/97 (cantitatea de fosfor e de 97 de ori mai mare!)

                  carne de vită – raport= 1/21

                  cartof – raport= 1/4

                  soia – raport= 1/2,3

                  alune – raport= 1/1.5

                  morcov – raport= 1/0.95

După cum se obsrvă, în cazul proteinelor animale, acest raport este cu totul dezechilibrat. Consecința este scăderea concentrației de calciu din plasmă, dar și scoaterea calciului din oase, cu risc crescut de osteoporoză.

4. Conținutul laptelui matern este indicatorul cel mai bun al necesarului de proteine la diferite specii. Astfel:

laptele de mamă conține 1,2g proteine/100ml (greutatea bebelușului se dublează în 120 zile)

laptele de vacă – 3,5g proteine/100ml (greutatea se dublează în 47 zile)

laptele de capră – 4,1g proteine/100ml (greutatea se dublează în 19 zile)

laptele de șobolan – 11,8g proteine/100ml (greutatea se dublează în 4,5 zile)

Deci, un bebeluș are nevoie de mult mai puține proteine decât vițelul sau iedul, deoarece creșterea sa este mai lentă. Excesul de proteine din alte tipuri de lapte decât cel matern nu fac  decât rău bebelușului.

5. Proteinele animale sunt bogate în aminoacizi aromatici și cu sulf, care favorizează apariția cancerului cutanat, intestinal, pierderea de masă musculară și osoasă și scăderea activității sistemului imunitar.

Dacă am văzut că proteinele animale fac mai multe rele decât bune în organismul uman, poate vă întrebați: ”Și atunci, din ce ne mai luăm necesarul zilnic de proteine?”. Ei bine, fasolea, mazărea, năutul, soia, alunele, nucile, migdalele și chiar și cerealele sunt surse foarte bune, care nu doar că ne asigură cantitatea suficientă de proteine, dar ne ajută și în menținerea unui corp sănătos!

Viața are gust! (sau despre condimente și proprietățile lor)

mirodenii2

Toți bucătarii pricepuți recunosc faptul că o mâncare devine cu adevărat savuroasă dacă îi adaugi ceva plante aromatice. Astfel, o banală mâncare de fasole devine o delicatesă dacă îi adaugi cimbru și mărar, ciorba îi ademenește pe toți de prin casă dacă îi pui leuștean, iar la cartofi sau varză călită merg de minune frunzele de dafin. Totuși, pe lângă efectul pe care îl au asupra papilelor gustative, plantele aromatice posedă și numeroase proprietăți nebănuite de către mulți…

Iată în continuare câteva dintre proprietățile unor plante folosite ca și condimente în bucătărie:

Busuiocul este folosit adesea la preparatele din roșii, mai ales în bucătăria italiană. Sosul de busuioc (pesto) este un partener perfect pentru paste (și a devenit preferatul nostru), fiind și sănătos, deoarece busuiocul este tonic și calmant pentru sistemul nervos, ajută digestia și calmează crampele stomacale.

Cimbrul este un condiment puternic, folosit la foarte multe preparate culinare. Această plantă este benefică atât ca aliment, cât și ca tratament, pentru cei care suferă de boli digestive sau respiratorii; de asemenea, cimbrul împiedică formarea cheagurilor de sânge, depunerea colesterolului, îmbunătățește circulația și are efect antioxidant.

Coriandrul este folosit la salate și sosuri, fiind  tonic pentru stomac și inimă, dar și eficient în tratarea infecțiilor urinare.

Dafinul, folosit mai ales la tocane sau mâncăruri la cuptor, stimulează digestia, calmează crampele stomacale, este detoxifiant, fiind folosit și extern, pentru vindecarea rănilor și arsurilor.

Feniculul se adaugă la sosuri și preparate din pește, fiind un bun reglator al digestiei; previne flatulența, insomnia, greața și vomismentele.

Mărarul se folosește pe scară largă la prepararea mâncărurilor, dar și a murăturilor. Conține potasiu, sodiu, sulf, este diuretic, ameliorează tulburările digestive, insomnia, epuizarea nervoasă, stimulează lactația,  fiind și un puternic afrodisiac.

Oregano, fiind utilizat mai ales la umpluturi și pizza, ajută digestia, ameliorează simptomele gripei, are proprietăți anticancerigene și un conținut semnificativ de antioxidanți.

Pătrunjelul este unul dintre cele mai folosite condimente, cu numeroase proprietăți: conține vitamina C, fier, calciu, acid folic, împrospătează respirația, previne formarea cheagurilor de sânge, stimulează funcția ficatului, inhibă formarea tumorilor, are efect antioxidant și antibacterian, înlătură oboseala, scade nivelul colesterolului, îmbunătățește digestia și absorbția, stimulează secreția de estrogen, stimulează sistemul imunitar, fiind eficient și în menținerea elasticității pereților vaselor de sânge.

Rozmarinul este folosit mai ales de mediteraneeni, la prepararea mâncărurilor din cartofi și carne. Acționează ca stimulent al sistemului nervos și circulator, este calmant digestiv, ameliorează indigestia și flatulența. Infuzia este eficientă pentru calmarea durerilor de cap, nevralgiilor sau răcelii.

Salvia ajută la digestia alimentelor grase, calmează indigestia, durerile de gât (gargară), tratează anxietatea și transpirația excesivă.

Deci, condimentele sunt secretul mâncărurilor cu adevărat gustoase dar, după cum am văzut, au și proprietăți de care merită să ținem cont și care ne dau motive în plus să le folosim fără zgârcenie!

1001 de… boabe (de strugure)

Ca de fiecare dată când ne întoarcem de la țară, și de data aceasta am venit încărcați cu tot felul de bunătăți: ardei roșu de toate soiurile, migdale proaspete, smochine, busuioc și pătrunjel, roșii, castraveți, ceapă roșie… Însă de departe cei mai gustoși și râvniți de noi atâta timp sunt strugurii de acasă! Indiferent că sunt albi – cu bob rotund sau alungit, negri – nohan sau 1001, butucii încărcați de ciorchini ne-au ademenit chiar din primele clipe de la intrarea în curte. Fiecare soi are caracteristici unice: nohanul are parfumul inconfundabil și aroma puternică de strugure negru, cei albi sunt fragezi și potriviți pentru cei care nu se împacă cu aromele puternice, iar cei 1001 sunt caracterizați de dulceața aceea care întrece orice desert.

În afară de gustul extraordinar, stugurii posedă și calități terapeutice extraordinare, fiind bogați în zaharuri, vitamine (B1, B2, B3, B6, C, E), minerale (potasiu, fier, calciu, fosfor și cupru), fibre solubile și multe alte substanțe chimice cu funcții importante pentru organism, denumite substanțe fitochimice. Dintre acestea, se remarcă:

struguri

 

  • resveratrolul, care este un puternic anticancerigen și previne îmbătrânirea
  • flavonoizii, antioxidanți care împiedică oxidarea colesterolului

  • antocianidinele, 
    prezente mai ales în coaja strugurilor negri, previn boala coronariană.

Având în vedere adevăratele comori ascunse în aceste boabe și echipați fiind cu cele două lădițe pline, avem curajul să dăm startul pentru sezonul strugurilor!