Stafide şi migdale: gustare dulce pentru pofticioşi

    Îmi vine câteodată o poftă cumplită de ceva dulce. Şi cum pe vremuri eram adepta delicioasei, dar nesănătoasei ciocolate cu alune, am descoperit ca înlocuitor o gustare excelentă, care îmbină perfect dulcele stafidelor şi savoarea migdalelor şi care, în plus, aduce multe beneficii sănătăţii noastre.

migdaleMigdalele, bogate în grăsimi sănătoase şi în proteine, oferă vitamina E, vitamină cu rol antioxidant, foarte importantă pentru sănătatea cardio-vasculară. Calciul este, de asemenea, se găseşte în migdale într-o cantitate considerabilă, alături de fier, magneziu şi potasiu. Migdalele sunt indicate mai ales în perioade de stres, oboseală, iritabilitate sau depresie; sunt eficiente în prevenirea osteoporozei, a diabetului şi a bolilor cardio-vasculare.

Stafidele completează migdalele prin conţinutul bogat în carbohidraţi; sunt bogate în fier, potasiu, vitamine din stafidecomplexul B şi fibre. Au efect detoxifiant, anticancerigen şi alcalinizant, fiind indicate persoanelor care suferă de constipaţie.

Împreună, aceste două super-alimente creează o gustare delicioasă, nutritivă şi care oferă energie din plin. Este foarte potrivită ca pacheţel pentru copiii care merg la şcoală, pentru studenţi, dar şi pentru adulţi, la serviciu. Poate fi servită la micul dejun, alături de fructe proaspete sau cereale integrale. Cu siguranţă, această gustare satisface pofta de dulce şi mulţumeşte orice pofticios!

Verde, verde, verde…

spanac1

Ca în fiecare primăvară, piața e inundată de grădinari care vând crudități care mai de care mai proaspete, mai viu colorate, mai atrăgătoare și dintre toate parcă verdele este cel mai prezent pe tarabe: ceapă verde, salată, pătrunjel, mărar, ștevie, urzici… Însă nouă cel mai mult ne face cu ochiul spanacul – cu frunze mici, proaspăt cules te îmbie pe loc să faci o salată! Ne delectăm și noi săptămâna aceasta cu spanac  proaspăt, cules chiar de noi de la țară. Nu ne dorim neapărat forța lui Popeye, dar știm că spanacul aduce, într-adevăr, foarte multe beneficii:

Conținutul crescut de antioxidanți protejează organismul de acțiunea radicalilor liberi și îl feresc de răceală sau alte infecții.

Magneziul, potasiul, calciul și fierul sunt de asemenea prezente în cantități considerabile, fiind importante în prevenirea anemiei, bolilor cardiovasculare și a osteoporozei.

Spanacul conține și acid folic, foarte important în sarcină pentru dezvoltarea normală a bebelușului.

În plus, spanacul conține și foarte puține calorii (23kcal/100g), ceea ce îl face perfect pentru cei care doresc să slăbească.

Alături de ridichii, ceapă verde și lămâie (care favorizează absorbția fierului din spanac, datorită vitaminei C), spanacul este un aliment excelent, mai ales acum, la tranziția de la un anotimp la altul. Așa că primăvara asta, undă verde la spanac!

Arome mediteraneene

Am rămas din nou fără masline! Trecând aseară pe lângă un supermarket, ne-am amintit că în frigider mai aveam doar opt măsline pe care, oricât le-am fi chibzuit și împărțit, nu ne-ar fi ajuns nicidecum; și pentru că aveam în plan să mâncăm pate de linte cu ardei, ceapă verde și conopidă crudă, nici nu încăpea vorbă să lipsească tocmai ele!

Pe lângă efectul asupra papilelor gustative, măslinele aduc beneficii și asupra sănătății noastre. Deși se numără printre fructele cele mai bogate în grăsimi(10,7%), sunt potrivite chiar și la dietă, deoarece au aproximativ 115kcal/100g. Aroma unică le este dată de pigmenții vegetali din coajă, pulpa conținând fibre și grăsimi. De asemenea, măslinele conțin provitamina A, vitaminele B și E, calciu, potasiu, fier și fosfor, iar cele ținute în saramură, o cantitate considerabilă de sodiu (evitați măslinele sărate sau conservate cu oțet!). Câteva măsline consumate înainte de masă îmbunătățesc digestia (prin stimularea secreției de sucuri gastrice) și dau poftă de mâncare; sunt utile și pentru cei care au probleme ale vezicii biliare sau care suferă de constipație (conțin 3,2 g fibre/100g).

Fie că sunt negre, verzi, sărate sau dietetice, fără sâmburi, feliate sau întregi, măslinele reprezintă aliatul perfect al aperitivelor, ciorbelor și pateurilor. Nouă cel mai mult ne plac cele roșii (cu toate că nici de le negre nu ne dăm înapoi :-) ), dar neapărat să nu fie moi! Tu ce măsline preferi?

masline

Proteinele: oare mănânc suficiente?

Încă din 1880 a început să circule lozinca următoare: ”Cine vrea să aibă mușchi, trebuie să consume multe proteine.” Deși acest mit a fost demontat din 1913, din păcate, mulți oameni încă îl cred și chiar îl aplică. R. Chittenden a fost acela care a afirmat că 25-55g proteine/zi sunt absolut suficiente pentru a îndeplini nevoile nutritionale. Cu toate că această informație a fost confirmată de studiile științifice moderne, consumul de proteine depășește 100g/zi la multe persoane, majoritatea având impresia că fără proteine animale (din carne, lapte, ouă) nu pot fi sănătoși. După cum știm, tot ce e mult, strică, și asta se aplică mai ales când vorbim despre proteinele de origine animală.

La bază, proteinele sunt formate din unități mai mici, numite aminoacizi (sunt 20 la număr, dar se repetă, formând lanțuri lungi). Indiferent că sunt animale sau vegetale, proteinele conțin exact aceiași aminoacizi. Și atunci, ”Care mai e diferența?” veți întreba. Ei bine, diferența constă în proporția fiecărui aminoacid în proteina respectivă, dar și în compoziția generală a alimentului, care influențează foarte mult sănătatea noastră. Astfel, deși mai toți medicii afirmă că proteinele animale sunt cele mai bune, ei ascund faptul că cercetările au arătat că, de fapt cele vegetale un efect mult mai bun asupra sănătății oamenilor.

Dar pentru a înțelege care sunt diferențele între consumul de proteine animale vs. vegetale, vom analiza câteva dintre efectele lor în organism.

1. Proteinele de origine animală necesită o aciditate mai mare decât cele de origine vegetală, pentru a fi digerate; astfel, mucoasa gastrică poate suferi din cauza agresiunii acide (simptome: dureri de stomac, arsuri gastrice).

2. În general, în produsele animale, pe lângă proteine este prezentă și o mare cantitate de grăsimi (mai ales saturate). Efectul: creșterea nivelului de colesterol și trigliceride în sânge.

3. Proteinele animale au un exces de fosfor. Raportul optim calciu/fosfor este de 1/1.

Exemple: carne de porc – raport calciu/fosfor= 1/97 (cantitatea de fosfor e de 97 de ori mai mare!)

                  carne de vită – raport= 1/21

                  cartof – raport= 1/4

                  soia – raport= 1/2,3

                  alune – raport= 1/1.5

                  morcov – raport= 1/0.95

După cum se obsrvă, în cazul proteinelor animale, acest raport este cu totul dezechilibrat. Consecința este scăderea concentrației de calciu din plasmă, dar și scoaterea calciului din oase, cu risc crescut de osteoporoză.

4. Conținutul laptelui matern este indicatorul cel mai bun al necesarului de proteine la diferite specii. Astfel:

laptele de mamă conține 1,2g proteine/100ml (greutatea bebelușului se dublează în 120 zile)

laptele de vacă – 3,5g proteine/100ml (greutatea se dublează în 47 zile)

laptele de capră – 4,1g proteine/100ml (greutatea se dublează în 19 zile)

laptele de șobolan – 11,8g proteine/100ml (greutatea se dublează în 4,5 zile)

Deci, un bebeluș are nevoie de mult mai puține proteine decât vițelul sau iedul, deoarece creșterea sa este mai lentă. Excesul de proteine din alte tipuri de lapte decât cel matern nu fac  decât rău bebelușului.

5. Proteinele animale sunt bogate în aminoacizi aromatici și cu sulf, care favorizează apariția cancerului cutanat, intestinal, pierderea de masă musculară și osoasă și scăderea activității sistemului imunitar.

Dacă am văzut că proteinele animale fac mai multe rele decât bune în organismul uman, poate vă întrebați: ”Și atunci, din ce ne mai luăm necesarul zilnic de proteine?”. Ei bine, fasolea, mazărea, năutul, soia, alunele, nucile, migdalele și chiar și cerealele sunt surse foarte bune, care nu doar că ne asigură cantitatea suficientă de proteine, dar ne ajută și în menținerea unui corp sănătos!

Viața are gust! (sau despre condimente și proprietățile lor)

mirodenii2

Toți bucătarii pricepuți recunosc faptul că o mâncare devine cu adevărat savuroasă dacă îi adaugi ceva plante aromatice. Astfel, o banală mâncare de fasole devine o delicatesă dacă îi adaugi cimbru și mărar, ciorba îi ademenește pe toți de prin casă dacă îi pui leuștean, iar la cartofi sau varză călită merg de minune frunzele de dafin. Totuși, pe lângă efectul pe care îl au asupra papilelor gustative, plantele aromatice posedă și numeroase proprietăți nebănuite de către mulți…

Iată în continuare câteva dintre proprietățile unor plante folosite ca și condimente în bucătărie:

Busuiocul este folosit adesea la preparatele din roșii, mai ales în bucătăria italiană. Sosul de busuioc (pesto) este un partener perfect pentru paste (și a devenit preferatul nostru), fiind și sănătos, deoarece busuiocul este tonic și calmant pentru sistemul nervos, ajută digestia și calmează crampele stomacale.

Cimbrul este un condiment puternic, folosit la foarte multe preparate culinare. Această plantă este benefică atât ca aliment, cât și ca tratament, pentru cei care suferă de boli digestive sau respiratorii; de asemenea, cimbrul împiedică formarea cheagurilor de sânge, depunerea colesterolului, îmbunătățește circulația și are efect antioxidant.

Coriandrul este folosit la salate și sosuri, fiind  tonic pentru stomac și inimă, dar și eficient în tratarea infecțiilor urinare.

Dafinul, folosit mai ales la tocane sau mâncăruri la cuptor, stimulează digestia, calmează crampele stomacale, este detoxifiant, fiind folosit și extern, pentru vindecarea rănilor și arsurilor.

Feniculul se adaugă la sosuri și preparate din pește, fiind un bun reglator al digestiei; previne flatulența, insomnia, greața și vomismentele.

Mărarul se folosește pe scară largă la prepararea mâncărurilor, dar și a murăturilor. Conține potasiu, sodiu, sulf, este diuretic, ameliorează tulburările digestive, insomnia, epuizarea nervoasă, stimulează lactația,  fiind și un puternic afrodisiac.

Oregano, fiind utilizat mai ales la umpluturi și pizza, ajută digestia, ameliorează simptomele gripei, are proprietăți anticancerigene și un conținut semnificativ de antioxidanți.

Pătrunjelul este unul dintre cele mai folosite condimente, cu numeroase proprietăți: conține vitamina C, fier, calciu, acid folic, împrospătează respirația, previne formarea cheagurilor de sânge, stimulează funcția ficatului, inhibă formarea tumorilor, are efect antioxidant și antibacterian, înlătură oboseala, scade nivelul colesterolului, îmbunătățește digestia și absorbția, stimulează secreția de estrogen, stimulează sistemul imunitar, fiind eficient și în menținerea elasticității pereților vaselor de sânge.

Rozmarinul este folosit mai ales de mediteraneeni, la prepararea mâncărurilor din cartofi și carne. Acționează ca stimulent al sistemului nervos și circulator, este calmant digestiv, ameliorează indigestia și flatulența. Infuzia este eficientă pentru calmarea durerilor de cap, nevralgiilor sau răcelii.

Salvia ajută la digestia alimentelor grase, calmează indigestia, durerile de gât (gargară), tratează anxietatea și transpirația excesivă.

Deci, condimentele sunt secretul mâncărurilor cu adevărat gustoase dar, după cum am văzut, au și proprietăți de care merită să ținem cont și care ne dau motive în plus să le folosim fără zgârcenie!

1001 de… boabe (de strugure)

Ca de fiecare dată când ne întoarcem de la țară, și de data aceasta am venit încărcați cu tot felul de bunătăți: ardei roșu de toate soiurile, migdale proaspete, smochine, busuioc și pătrunjel, roșii, castraveți, ceapă roșie… Însă de departe cei mai gustoși și râvniți de noi atâta timp sunt strugurii de acasă! Indiferent că sunt albi – cu bob rotund sau alungit, negri – nohan sau 1001, butucii încărcați de ciorchini ne-au ademenit chiar din primele clipe de la intrarea în curte. Fiecare soi are caracteristici unice: nohanul are parfumul inconfundabil și aroma puternică de strugure negru, cei albi sunt fragezi și potriviți pentru cei care nu se împacă cu aromele puternice, iar cei 1001 sunt caracterizați de dulceața aceea care întrece orice desert.

În afară de gustul extraordinar, stugurii posedă și calități terapeutice extraordinare, fiind bogați în zaharuri, vitamine (B1, B2, B3, B6, C, E), minerale (potasiu, fier, calciu, fosfor și cupru), fibre solubile și multe alte substanțe chimice cu funcții importante pentru organism, denumite substanțe fitochimice. Dintre acestea, se remarcă:

struguri

 

  • resveratrolul, care este un puternic anticancerigen și previne îmbătrânirea
  • flavonoizii, antioxidanți care împiedică oxidarea colesterolului

  • antocianidinele, 
    prezente mai ales în coaja strugurilor negri, previn boala coronariană.

Având în vedere adevăratele comori ascunse în aceste boabe și echipați fiind cu cele două lădițe pline, avem curajul să dăm startul pentru sezonul strugurilor!

La un suc :-)

oS-a făcut sfecla roșie la mama în grădină, dar parcă n-aveam poftă de salată de sfeclă acum, vara, când aș mânca la fiecare masă roșiile zemoase, castraveții delicioși și ardeii fragezi care sunt în plin sezon… Deci, ce ar merge mai bine decât un suc proaspăt din sfeclă și morcov, mai ales acum, că am început în sfârșit un program zilnic de exerciții fizice?! Sfecla și morcovul reprezintă combinația perfectă pentru un suc revitalizant, bogat în vitamine și minerale.

MORCOVUL, pe de-o parte, oferă:

  • betacaroten (pe care organismul îl transformă în vitamina A, esențială pentru o vedere bună și o piele frumoasă)
  • fibre vegetale, care reglează tranzitul intestinal
  • ulei esențial, eficient împotriva paraziților intestinali.

SFECLA ROȘIE, pe de altă parte, este bogată în:

  • Fier + vitamina C, care participă la absorbția fierului, fiind utile în combaterea anemiei
  • săruri minerale alcalinizante – Potasiu, Calciu, Magneziu, utile în caz de gută sau nivel crescut de acid uric în sânge
  • folați, esențiali pentru dezvoltarea normală a fătului, îmbunătățirea memoriei și prevenirea bolii Alzheimer.

Deci, renunțați la băuturile așa-zise răcoritoare, și răcoriți-vă cu un pahar de suc natural!

Mere acre, poame dulci

P1070497

Probabil că, între amintirile fiecăruia dintre noi, ocupă loc de frunte verile călduroase pe care le petreceam în ograda bunicii… Fie că era la munte, fie la câmpie, ne bucuram din plin de tot felul de bunătăți de sezon: cireșe, pepeni, zmeură, prune, struguri… Am retrăit și noi sentimentele copilăriei, bucurându-ne de niște mere văratice nemaipomenite, culese chiar din merii bunicii. Gustul acrișor al merelor fragede, care mai de care mai frumoase, de nu știai pe care să-l alegi, ne-a inspirat dorința de a le avea la îndemână pe toată perioada anului; și de aici ideea de face poame, adică mere uscate. Poamele reprezintă o modalitate simplă, prin care ne putem bucura de vitamine și iarna, în lipsa fructelor proaspete. Pot fi consumate cu cereale, la micul dejun, cu nuci, sau ca desert. Deși ne-am pus pe treabă cu strângere de inimă, pentru că nu mai făcusem niciodată așa ceva, toate temerile s-au risipit când am gustat primele fructe uscate – aroma perfectă. Deci au meritat bătăturile din palmă provocate de cuțit și unghiile pătate de mere! Și nici măcar nu am avut nevoie de deshidrator, sau alte ustensile speciale – doar de cuțit, un grătar de lemn și o sită deasă, pentru le feri de muște. Aaa! Bineînțeles, și de soare din belșug :-) .

Porumbul fiert – starul lunii Iulie

După ce am adulmecat îndelung mirosul de porumb fiert vândut prin mai toate parcurile din București, ne bucurăm în sfârșit de porumb pe săturate – am luat de la țară o sacoșă plină cu știuleți. Deci, pentru seara aceasta, am scăpat de gătit pentru cină și am economisit și banii pe care i-am fi dat să ne facem pofta :-).

MEMO0044

Asezonat cu puțină sare, porumbul fiert nu este doar o gustare delicioasă, ci aduce și multe beneficii sănătății noastre – se digeră ușor, conține cantități considerabile de minerale și fibre și este recomandat în diferite afecțiuni, precum:

  • indigestie, caracterizată de fermentație, gaze și crampe
  • boala celiacă, sau intoleranța la gluten (porumbul, spre deosebire de grâu, nu conține gluten)
  • intestin iritabil
  • boli renale cronice (boabele de porumb au efect diuretic)
  • exces de colesterol
  • hipertiroidism
  • stare de slăbiciune, epuizare fizică

Deși perioada în care ne putem bucura de porumb fiert sau copt este destul de scurtă, putem consuma în restul anului mămăligă, fulgi de porumb (atenție la zahărul adăugat!) sau floricele, care, de asemenea sunt delicioase și au aceleași proprietăți.

Pepenele – sursă de apă vie

Imagine Nici o înghețată sau băutură răcoritoare nu ne potolește mai bine setea în aceste zile de vară, decât o felie de pepene! Fie că este roșu sau galben, cu coaja netedă, verde închis sau dungată, principalul component al acestui fruct delicios este APA. Apa din pepeni, însă, are o valoare inestimabilă din punct de vedere biologic și biochimic, fiind cu totul diferită de apa pe care o bem în mod obișnuit, deoarece este implicată în mii de reacții chimice care au loc în celulele plantei. Această apă contribuie la funcționarea normală a rinichilor, facilitând eliminarea toxinelor, pietrelor sau calculilor renali, dar este eficientă și în cazul infecțiilor urinare. De asemenea, pepenii conțin din abundență vitamine (C, B1, B6, folați) și minerale (potasiu, fier, magneziu), care au efect alcalinizant, remineralizant, diuretic, laxativ și hidratant, ceea ce îi face benefici atât în caz de constipație, cât și de diaree. Pepenii reprezintă un aliat de nădejde și în dietele de slăbire, având un conținut caloric mic (32 kcal pepenele roșu și 26 kcal cel galben).

Datorită conținutului mare de apă, este bine ca pepenele să fie consumat înainte de masă, sau ca masă individuală, și nu ca desert. Consumat după masă, diluează sucurile gastrice și încetinește digestia.