wAauu! Miere de scaieți

Anul acesta a venit cu o surpriză în ceea ce privește tipurile decam00279 miere. Albinuțele noastre, în lipsă de alte floricele după cultura de floarea-soarelui, au găsit cu cale să ne fabrice miere din nectarul scaieților din împrejurime (nu putini la număr!). Și bună treabă au făcut! A ieșit o super-miere, pe care am gustat-o in premieră și de care, în premieră, îți ofer posibilitatea să te indrăgostești! Deși poate sună „înțepător” :-), te asigur că te vei ține ca scaietele de mierea asta specială! A fost suficient să o gust, ca să devină mierea mea preferată. Are culoarea galben închis, miros de flori de câmp iar gustul este… Stai! Te provoc să o încerci 😉

p1100788

Antioxidanţii (sau cei mai de nădejde aliaţi)

În fiecare clipă suntem bombardaţi (atât din interiorul organismului, cât şi din mediul înconjurător) de nişte aprigi duşmani – pe numele lor de luptă, RADICALI LIBERI – care, din dorinţa de a căpăta electronii care le lipsesc, jefuiesc orice moleculă aflată la îndemână; astfel, bietele noastre celule au de îndurat pe nedrept cunoscutul şi mult temutul stres oxidativ.

Din fericire, avem în subordine aliaţi de nădejde – ANTIOXIDANŢII, care îşi oferă de bunăvoie electronii, şi de multe ori ne scapă celulele de chin. Însă, de multe ori, când organismul este slăbit, sau nu mai face faţă unei boli, avem nevoie de întăriri (antioxidanţi exogeni), pe care le găsim din abundenţă în fructe, legume, verdeţuri, nuci sau condimente. Între cei mai de seamă sunt: resveratrolul, carotenoizii, vitaminele C, B3, E, acizii graşi omega3/omega6, coenzima Q10, precum şi unele minerale. Iar ca să ştim care sunt alimentele în care se adăpostesc cei mai mulţi luptători per 100g, ne ajută unităţile ORAC (oxigen radical absorbance capacity).

În top se află pudra de cuişoare, cu 314446 unităţi ORAC, urmată de: pudra de scorţişoară, oregano, curcuma, pudra de roşcove, chimen, pătrunjel, cireşe acerola, busuioc, curry, salvie, ghimbir, cimbru, goji, polen, nuci pecan, mentă, alune de pădure, coacăze roşii şi multe, multe altele…

Deci, doar dacă păstrăm echilibrul între blamaţii, dar inevitabilii radicali liberi şi credincioşii antioxidanţi, putem trăi fericiţi până la adânci… tinereţi!

 

Surse:

http://nutritionj.biomedcentral.com/articles/10.1186/1475-2891-9-3

http://drcalinmarginean.blogspot.ro/2011/06/antioxidantii.html

 

2015 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2015 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Sydney Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 45,000 times in 2015. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 17 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

Orez cu gutui

Odată cu toamna, a venit şi momentul în care pot savura unul dintre deserturile mele preferate.

gutui-constantinopol

Cu un gust aromat, dulce-acrişor, orezul cu gutui este potrivit pentru toate vârstele, dar mie îmi aduce aminte mai ales de copilărie. Iar pentru cei care nu se împacă de fel cu gutuile crude, aceasta este o modalitate simplă de a se bucura de avantajele consumării acestor fructe de toamnă, deoarece preparate termic sunt mai uşor digerabile.

Deci, iată cât de simplă este reţeta:

  1. Se taie gutuile cubuleţe şi se pun la fiert în cantitatea de apă corespunzatoare cantităţii de orez pe care vrem să o facem.
  2. După ce fierb (max. 10 minute), se scot cubuleţele şi se pune orezul la fiert în aceeaşi apă.
  3. Când orezul este fiert, se adaugă înapoi gutuile, îndulcitor (merge şi cu zahăr sau sirop de agave, dar eu folosesc miere), opţional, fulgi de cocos/vanilie.

Şi pentru că aminteam de avantajele consumării gutuilor, iată câteva dintre ele:

  • Îmbunătăţesc digestia, prin conţinutul de fibre.
  • Ajută la reducerea colesterolului.
  • Sunt utile în tratarea diareei.
  • Au efect diuretic şi favorizează eliminarea excesului de acid uric din organism.
  • Conţin antioxidanţi, care ne ajută în lupta cu radicalii liberi.

Roşiile şi antioxidantul-minune

Ca de fiecare dată, în perioada aceasta, când fructele şi legumele se găsesc din belşug (mă refer la cele de la noi, că din Spania avem în orice anotimp), mă confrunt cu problema alegerii la fiecare masă. Mă tentează ardeiul kapia, delicioşii struguri, perele, vinetele… Însă, de multe ori, învingătoare ies tot roşiile. Da, de clasica salată de roşii parcă nu mă satur nici dacă o mănânc în fiecare zi! Şi bine fac, pentru că roşiile, deşi „se găsesc pe toate drumurile”, sunt adevărate comori.
Probabil cel mai renumit component al roşiei este licopenul.IMG-20150826-WA0000 Pe drept este renumit, pentru că lista beneficiilor pe care ni le aduce este lungă. Licopenul este un puternic antioxidant, protejând celulele de stresul oxidativ, ceea ce se traduce în prevenirea apariţiei multor tipuri de cancer, a bolilor cardiovasculare, a osteoporozei, a ridurilor şi a îmbătrânirii, a degenerescenţei maculare, precum şi a diabetului zaharat. În plus, spre deosebire de enzime şi vitamine, acesta nu se degradează la temperaturi înalte, ceea ce înseamnă că îl găsim şi în pasta de tomate.
Însă, pe lângă licopen, roşia conţine: vitamine (A, B1, B2, B5, B6, C, E, K) – importante pentru sănătatea ochilor, protectoare ale sistemului nervos şi osos, minerale (potasiu, fier, calciu, magneziu), acizi organici şi apă (peste 90%!) – ceea ce o face numai bună pentru menţinerea siluetei.
Deci, dacă adăugăm şi ulei de măsline, pentru a creşte absorbţia licopenului, salata de roşii devine o adevărată farmacie a naturii!

Medicamentele: cum omorâm păianjenii cu barosul

Niciodată nu mi-a plăcut să înghit pastile, deși, până acum câțiva ani, habar nu aveam cât bine îmi fac pentru că le evit… Iar această comparație: a folosi medicamente „este ca și cum ai folosi un baros pentru a strivi un păianjen”, pe care am găsit-o în cartea Tablete de stil de viață (o carte absolut fantastică, pe care o recomand din suflet), ilustrează perfect situația in care ne plasăm singuri atunci când apelăm la pilule pentru cele mai mici neplăceri.

pastileAspirina, de exemplu, este soluția la care apelează cei mai mulți oameni când simt chiar și un mic semn de răceală, febră sau durere de cap (în fiecare zi, în SUA se consumă 45 de tone de aspirină!). Însă, anual, 100.000 de persoane suferă de pe urma efectelor toxice ale aspirinei/altor medicamente înrudite. Deși toate medicamentele au efecte adverse (doar câteva: slăbiciune, dureri de cap, oboseală, somnolență, depresie, balonare, transpirații, indigestie, creșterea nivelului de colesterol, impotență, dureri de stomac), oamenii preferă să înghită pilula-minune, pentru a scăpa rapid de neplăcere, în loc să facă schimbări pe termen lung în stilul de viață.

Există 2 tipuri de medicamente:

  1. cele care combat cauza problemei de sănătate (antibiotice, antifungice, antivirale, insulina)
  2. cele care atenuează simtomele, dar care nu tratează cauza

Când alegem să luăm un medicament, este important să analizăm foarte bine riscurile, efectele adverse la care ne supunem și variantele mai puțin/deloc nocive pe care le avem ca alternative. Cel mai bine ar fi să alegem varianta medicamentoasă doar în situațiile în care nu putem acționa cu remedii simple, neagresive, si să nu mai apelăm la pastile atunci când:

  • ne doare capul – în loc să bem un pahar cu apă sau să ieșim la o scurtă plimbare;
  • mâncăm prea mult/ne doare stomacul – în loc să mâncăm la timp, ce trebuie și cât trebuie;
  • avem dureri menstruale – în loc să bem o cană cu ceai de coada șoricelului;
  • dorim scăderea tensiunii arteriale/nivelului de colesterol – în loc să facem modificări în alimentație.

Lista acestor situații e lungă, dar, din fercire, și lista cu remedii naturale la care putem apela este la fel de lungă!

Pepenele – sursă de apă vie

Eu am de gând să obtin și vara asta beneficii de pe urma lor :-). Profitaţi și voi!

natural 100%

Imagine Nici o înghețată sau băutură răcoritoare nu ne potolește mai bine setea în aceste zile de vară, decât o felie de pepene! Fie că este roșu sau galben, cu coaja netedă, verde închis sau dungată, principalul component al acestui fruct delicios este APA. Apa din pepeni, însă, are o valoare inestimabilă din punct de vedere biologic și biochimic, fiind cu totul diferită de apa pe care o bem în mod obișnuit, deoarece este implicată în mii de reacții chimice care au loc în celulele plantei. Această apă contribuie la funcționarea normală a rinichilor, facilitând eliminarea toxinelor, pietrelor sau calculilor renali, dar este eficientă și în cazul infecțiilor urinare. De asemenea, pepenii conțin din abundență vitamine (C, B1, B6, folați) și minerale (potasiu, fier, magneziu), care au efect alcalinizant, remineralizant, diuretic, laxativ și hidratant, ceea ce îi face benefici atât în caz de constipație, cât și de diaree. Pepenii reprezintă un…

Vezi articol original 54 de cuvinte mai mult

Cireașa de pe tort

Iubesc vara! Iubesc soarele și vacanța, dar cel mai mult iubesc fructele pe care ni le aduce acest anotimp: smochinele, căpșunele, cireșele, caisele, corcodușele, nectarinele, pepenii… Le iubesc pe toate! Gustul lor dulce-răcoritor imi alungă orice dorință de deserturi nesănătoase, dar mai mult decât gustul, proprietățile pe care știu că le au îmi fac o poftă și mai mare să le mănânc.

De exemplu, delicioasele cireșe pe care le savurăm în perioada asta au efect de purificare a organismului, facilitând eliminarea toxinelor și a reziduurilor.P1100543 Au proprietăți anticancerigene, antioxidante, diuretice și sunt foarte eficiente și in cazul persoanelor care doresc să slăbească, deoarece au puține calorii și aproape deloc grăsimi. În locul unei prăjituri, pe care o înfulecăm în câteva minute, putem mânca, pentru același număr de calorii, peste jumătate de kilogram de cireșe, care, cu siguranță, ne vor oferi energie pentru câteva ore bune.

Cireșele conțin fibre (importante pntru digestie), minerale (între care potasiul este foarte important pentru menținerea alcalinității sângelui) și vitamine, dar și acizi organici care acționează ca stimulatori ai glandelor digestive și purificatori ai sângelui.

Nu degeaba se folosește expresia „cireașa de pe tort” pentru lucrurile cele mai bune… Dacă nu sunteți fericiții posesori ai unei grădini, din care să vă luați porția zilnică de fructe, profitați de prețul scăzut al fructelor de sezon, pentru a înlocui, măcar pentru o perioadă, ciocolata și prăjiturile 🙂

Pastă de mazăre verde

Fiind, ca de multe ori, în criză de imaginaţie când vine vorba de gătit, mi-am propus să scotocesc prin amintiri un mic-dejun care să ne mai scoată din monotonia cerealelor cu lapte. Şi mi-am amintit de pasta de mazăre, un mic dejun delicios şi sănătos, pe care l-am descoperit în liceu, la cantina şcolii – pe atunci m-am îndrăgostit (şi) de mazăre. Am modificat eu reţeta, ca să fie şi mai sănătoasă, dar gustul e divin!

Mazărea verde n-ar trebui să lipsească din meniul nostru, deoarece este bogată în:

images17– acid folic = vitaminele K şi B6, care previn osteoporoza;

– luteina, importantă pentru îmbunătăţirea vederii;

– fier, important pentru prevenirea anemiei şi oboselii cronice;

– fibre (7g/100g), care reglează digestia şi ne feresc de constipaţie;

– acizi graşi omega 3, importanţi în lupta împotriva îmbătrânirii;

Conţinutul mic de calorii este un motiv în plus să consumăm mazăre (doar 81kcal/100g).

Pasta de mazăre se prepară astfel: 400g mazăre fiartă, 2 cartofi (sau 3 linguri de maioneză vegetală), 2 linguri ulei presat la rece şi un strop de sare neiodată se blenduiesc până obţinem o pastă omogenă, fină, de un verde care-ţi trezeşte papilele gustative, chiar şi la primele ore ale dimineţii, când nu ai chef să mănânci!

Mâncare de urzici (rețeta)

În sfârșit, am reușit să scriu și rețeta (căci la ce-ar folosi să știm că ne sunt bune urzicile, dacă nu știm să le preparăm?!), deși dacă stau și mă gândesc, nu mi-a luat prea mult timp, pentru că e foarte simplă. E nevoie doar de 4 ingrediente de bazăP1100417

– 500 gr urzici

– 2 cepe

– 2 cartofi fierți

– 7-8 căței de usturoi

plus ulei (eu folosesc ulei de floarea soarelui presat la rece) și sare după gust.

După ce alegem urzicile și le spălăm foarte bine (pentru etapa asta prefer eu să le adun eu cu mâna mea 🙂 ), le punem la fiert în 4-5 căni de apă pentru 20 minute (chiar dacă pare puțină, vom vedea apoi că vor scădea; dacă rămâne prea multă apă, mai scurgem după fierbere). Între timp, călim ceapa (eu o fierb în apă, cu doar 1 lg ulei). După ce urzicile sunt fierte, lăsăm zeamă cât să obținem o consistență moderată, adăugăm ceapa călită, cartofii și usturoiul și mai fierbem 5 minute. Lăsăm să se răcească puțin, mixăm toată compoziția împreună cu sarea și uleiul, până obținem o pastă omogenă și fină.

Mâncarea asta mi se pare un adevărat răsfăț de primăvară, mai ales cu mămăligă și ciuperci. Așa că, fuga repede la urzici, până nu îmbătrânesc!