Biscuiți delicioși din făină integrală

biscuiti

Am făcut iar delicioșii biscuiți din făină integrală și tărâțe, și pentru că Ema m-a rugat mai demult să pun pe blog rețeta, mi-am făcut un pic de timp să o scriu rapid. Ce îmi place la această rețetă, este faptul că ingredientele sunt variabile, și o pot îmbunătăți/varia de fiecare dată, atât prin schimbarea

tipurilor de făină, cât și prin schimbarea proporțiilor între ele.

Ingrediente (pentru o tavă mare de aragaz):

  • 10 linguri ulei* (eu folosesc de măsline)
  • 20 linguri apă
  • Făină integrală de orice tip (eu folosesc amestec din grâu, orz și ovăz)
  • Tărâțe de grâu
  • Un sfert linguriță sare
  • Opțional: semințe de floarea soarelui, susan, mac, in, dovleac.

Mod  de preparare:

Într-un vas, punem mai întâi uleiul și apa, apoi sarea și semințele; adăugăm tărâțele și făina (după cum am spus, fiecare alege proporția între ele), astfel încât să rezulte un aluat consistent, care să nu se lipească. Cu mâna, formăm biluțe (cât o nucă mică), pe care le presăm, pentru a obține biscuiți cu o grosime de aproximativ jumătate de centimetru.  Într-o tavă, în care am pus hârtie de copt, așezăm biscuiții, și îi punem la copt 15-20 min, după care îi întoarcem pe partea cealaltă. Îi mai ținem la copt până când se rumenesc ușor (aproximativ 20 min). Atenție! Dacă îi lăsăm să se coacă prea mult, vor deveni prea tari pentru a putea fi mestecați (am probat eu pe dinții mei 🙂 ).

Biscuiții aceștia sunt delicioși, reprezentând o alternativă sănătoasă (în locul chipsurilor sau biscuiților plini de E-uri din comerț), mai ales pentru cei care merg la școală/serviciu. Au un conținut crescut de fibre (utili deci pentru cei care suferă de constipație) și merg de minune cu mere sau banane! Și pentru că rețeta poate suporta numeroase modificări, aștept sugestii pentru a încerca și alte variante!

 

*Pentru cei care vor să reducă uleiurile din alimentație, în loc de raportul 2:1 între cantitatea de apă și cea de ulei, se poate folosi o parte de ulei la trei părți de apă –  în acest caz, 10 linguri de ulei la 30 de apă.

Reclame

Ca sarea în bucate…

sareE-adevărat că mâncarea fără sare n-are gust, dar oare ne gândim ce conţine în realitate praful alb cu care asezonăm orice mâncare? Dacă veţi citi atent etichetele ambalajelor, veţi observa că, în orice magazin din România, nu avem la dispoziţie decât sare iodată. Automat se ridică unele întrebări de bun-simţ: « De ce iod ? », « Ne face bine sau rău ? », « Ce îi lipseşte sării neiodate? », « Avem alternative? ». În acest articol, voi încerca să răspund pe scurt acestor câteva întrebări, pe care şi eu însămi mi le-am pus.

Cum a început totul? În 2002, Guvernul României a hotărât iodarea universală a sării destinate consumului uman şi animal, în scopul prevenirii tulburărilor cauzate de carenţa de iod. Într-adevăr, lipsa iodului poate conduce la alterarea funcţionării normale a glandei tiroide, însă impunerea consumului de iod pentru întreaga ţară (în condiţiile în care numărul cazurilor de hipotiroidism nu depăşeşte a două-mia parte din populaţie) pare o grijă exagerată pentru sănătatea noastră. De fapt, o grijă pentru nesănătatea noastră, din moment ce, la persoanele sănătoase, consumul de compuşi sintetici ai iodului poate duce la apariţia afecţiunilor autoimune, procese inflamatorii la nivelul tiroidei, alergii şi chiar cancer. Ca o confirmare a acestui lucru, de la aplicarea hotărârii (2002), până în 2006, în doar patru ani, numărul cazurilor de cancer s-a dublat, iar numărul cazurilor de hipertiroidism a crescut de peste cinci ori. Deşi creşterea este marcantă, în 2006 se hotărăşte dublarea cantităţii de iod adăugate. Nu ştim dacă în spatele acestor hotărâri stau interese ale miniştrilor de la acea dată (care fac afaceri pe seama importului de iod) sau ale altor persoane, însă cert este că suntem obligaţi să ingurgităm zilnic sare iodată, care în plus conţine şi E535 (ferocianură de sodiu), E536 (ferocianură de potasiu), două substanţe deloc benefice pentru organism.

Deşi perspectivele sunt sumbre, există (încă) alternativa sării neiodate, care se poate procura de la magazinele naturiste. Preţul e ceva mai mare decât cel al sării iodate, dar, dacă ne gândim că “sănătatea nu e totul, dar fără sănătate totul e nimic”, merită!

De ce să mâncăm căpşune

capsuneCăpşuna se numără printre fructele cele mai iubite ale acestui sezon – şi nu degeaba! Pe lângă gustul extraordinar, acest fruct posedă calităţi numeroase, care pe drept îi dau locul de frunte între vegetale.

Culoarea căpşunelor este dată de pigmenţii numiţi antocianidine; aceşti pigmenţi nu au doar rolul de a le colora, ci contribuie şi la acţiunea antioxidantă a acestor fructe, care ne fereşte de radicalii liberi. Dintre toate fructele, căpşunele au cea mai mare capacitate antioxidantă, fiind urmate de prune, portocale şi struguri. De asemenea, căpşunele conţin cantităţi considerabile de vitamina C, folaţi, potasiu şi fier – vitamina C sporeşte acţiunea antioxidantă iar prezenţa potasiului (şi absenţa sodiului) previne hipertensiunea. Aceleaşi fructe sunt benefice în prevenirea cancerului, constipaţiei, hemoroizilor, circulaţiei deficitare,  dar şi a bolilor de ficat. Nu în ultimul rând, căpşunele sunt de mare folos persoanelor care doresc să slăbească: conţin doar 30kcal/100g (de 10 ori mai puţin decât îngheţata!).

Aşa că, dacă simţiţi nevoia să vă răcoriţi, sau să mâncaţi ceva dulce, profitaţi de sezon, şi alegeţi căpşunele!