Produsele lactate: mituri si adevărul din spatele lor

Laptele este alimentul perfect… în cazul nou-născuţilor unei specii care sunt alăptaţi de mama lor. Privind în lumea animală, observăm că lapte nu beau decât viţeluşii, mieluşeii sau iezii, şi doar până la o vârstă destul de mică. De fapt, la fel este şi la om. Bebeluşii beau lapte matern câteva luni, maxim ani. Sfidând mersul natural al lucrurilor, s-a gândit omul că laptele altor specii ar putea reprezenta hrana lui, şi nu doar în pruncie, ci chiar până la adânci bătrâneţi. Şi, culmea: pentru asta a inventat şi argumente care să îi susţină poziţia infamă!lapte

Câteva dintre miturile create pentru a susţine consumul de produse lactate vom analiza în acest articol, încercând să descoperim adevărul din spatele multelor minciuni promovate mai ales de comercianţi.

1. Suplinirea deficienţelor nutriţionale.

Majoritatea oamenilor privesc problemele de sănătate doar prin prisma deficienţelor anumitor nutrienţi, deficienţe de care se tem, şi care îi determină să apeleze de multe ori la ineficientele suplimente alimentare. Din păcate, prea puţini sunt conştienţi de excesul de nutrienţi, care poate fi cel puţin la fel de periculos pentru sănătate.

În cazul laptelui de vacă, de exemplu, concentraţia de proteine este de aproape 3x mai mare decât a laptelui uman, ceea ce este justificat, dacă ne gândim că a fost conceput pentru a hrăni un viţel care creşte mult mai rapid decât un bebeluş, câtărind peste 150 kg la înţărcare. La fel stau lucrurile cu majoritatea mamiferelor, inclusiv capra, al cărui lapte este mult lăudat.

2. Laptele este necesar pentru oase puternice.

Cel mai invocat argument al băutorilor de lapte este conţinutul crescut de calciu, care este important pentru oase puternice. Într-adevăr, laptele de vacă conţine foarte mult calciu, de peste 4x mai mult decât cel uman, însă acest lucru nu este benefic, cel puţin nu pentru om. Pentru consolidarea oaselor masive ale unui animal, într-adevăr este nevoie de mult calciu, însă pentru bebeluşi, calciul din laptele mamei lui este tot ce are nevoie. Şi apoi, dacă laptele este cheia în lupta contra osteoporozei, de ce milioane de oameni suferă de această afecţiune, în ciuda consumului masiv de lapte în ţările dezvoltate? Din contră, a fost arătat că proteina animală (prezentă atât în lapte, cât şi în carne) este puternic corelată cu incidenţa osteoporozei, fiind cauza pierderii osoase [1]. În plus, în ţările subdezvoltate, cu cel mai mic consum de lactate, osteoporoza are o incidenţă mult mai scăzută [2].

3. Laptele este necesar pentru vitamina D.

Mulţi afirmă că vitamina D (adăugată de altfel artificial în lapte) este esenţială pentru sănătate. Şi au dreptate, chiar este. Însă producerea acestei vitamine, care este de fapt un hormon, este influenţată cel mai mult de expunerea la lumina solară. În loc să ne îndopăm cu vitamine sintetice, adăugate în alimente, mai bine ne bucurăm de 10 minute pe zi în aer liber, la soare, şi scăpăm de grija vitaminei D.

4. Laptele previne cancerul de colon.

De fapt, calciul este acela care acţionează în acest sens, posibil prin neutralizarea unor substanţe cancerigene, la nivelul colonului. Bineînţeles că marii producători de produse lactate vor sublinia importanţa lactatelor, în loc să încurajeze un stil de viaţă sănătos, care să reducă prezenţa cancerigenilor, printr-o alimentaţie echilibrată vegetariană.

5. Produsele lactate degresate, sau light, sunt benefice pentru sănătate.

Din contră, îndepărtarea grăsimii din lapte creează un produs mai nesănătos, deoarece, prin acest proces, proporţia proteinelor creşte considerabil (aproape se dublează). Excesul de proteine cauzează pierderea calciului, fiind şi o sursă de alergii sau intoleranţă la lactoză. Deşi nu mai are grăsime, laptele degresat nu conţine fibre alimentare, iar vitaminele şi mineralele necesare organismului uman nu sunt prezente în cantităţi optime.

În spatele promovării intense a produselor lactate se ascund de fapt obezitatea, bolile de inimă, diabetul, cancerul, alergiile alimentare, precum şi potenţiale infecţii.

Pâi atunci ce mai mâncăm?„, poate întreabă unii. Cerealele de dimineaţă sunt chiar mai delicioase cu lapte de soia, de migdale sau de susan, preparate în casă, şi nesupuse atâtor procesări precum cele comercializate pe piaţă. Aromele naturale pe care le putem adăuga (vanilie, scorţişoară, miere, fructe proaspete sau uscate) sunt limitate doar de creativitatea noastră!

[1]. Barzel US, Massey LK. Excess dietary protein can adversely affect bone.  J Nutr. 1998;128:1051‑3.

[2]. Abelow B.  Cross-cultural association between dietary animal protein and hip fracture: a hypothesis.  Calcific Tissue Int 50:14-8, 1992.

Reclame

Sănătate. Răcoare. Prospeţime. Totul într-un pahar (cu limonadă)

Pe-o vreme călduroasă, ca acum, majoritatea dintre noi tânjim după ceva magic, care să ne învioreze, să ne răcorescă şi să alunge moleşeala unei zile de vară. De cele mai multe ori, prima opţiune este îngheţata. Dar dacă ne gândim la zahărul pe care îl conţine, la aditivi, sau de fapt la toate ingredientele şi efectele lor asupra sănătăţii noastre, parcă nu merită preţul plătit pentru o clipă de răcoare. Şi totuşi… Căldura asta este prea de tot, aşa că merită să dăm câţiva lei în plus şi, în loc de îngheţată, să ne aprovizionăm cu un kilogram de lămâi.

Există mai multe feluri de limonadă, însă eu aleg o variantă foarte simplă de preparare: curăţ lămâile de coajă, le pun în vasul de shake al blenderului, adaug miere, diluez cu apă şi gata! În 5 minute savurezi băutura magică, care te pune îndată pe picioare.goodlimo1

De proprietăţile lămâii, aproape că nu mai este nevoie să pomenesc. Este ştiut că lămâia este un fruct bogat în vitamina C, rolul antiseptic fiind potenţat de acizii organici pe care îi conţine (citric, malic, acetic). Flavonoizii şi terpenele prezente în coajă şi pulpă (motiv pentru care ar trebui să folosim lămâia cu totul, nu doar zeama!) au efecte detoxifiante, antioxidante, anticancerigene, antianemice. Sunt recomandate în numeroase afecţiuni: tulburări de circulaţie, exces de acid uric, calculi renali, infecţii, cancer şi multe altele.

Eu am rezistat tentaţiei de a mânca îngheţată şi m-am bucurat din plin de paharul răcoritor de limonadă. Te provoc şi pe tine!

Update

Vara asta am descoperit că, dacă adaugi și ghimbir, limonada are un gust divin! O rădăcină de 3-4cm/litru limonadă e cantitatea pe care o folosesc eu (dau ghimbirul pe răzătoarea mică, îl adaug în limonadă și după 15-30 minute o strecor).

Ghimbirul completează proprietățile lămâii, fiind bogat în potasiu, magneziu, vitaminele B6, C, uleiuri esențiale și având efect de stimulare a imunității și digestiei, antifungic, antiviral, antibacterian, detoxifiant.

De asemenea, și varianta cu mentă este delicioasă!