Pudra de roşcove – înlocuitorul perfect pentru cacao

Am mai scris cu ceva timp în urmă despre cacao şi ciocolată (în articolul acesta), însă pentru mulţi nu este suficient să ştie că un aliment nu e bun, ca să îl înlăture; de multe ori tentaţia este mai puternică decât gândirea raţională sau argumentele logice, aşa că un pătrăţel de ciocolată sau o întreagă tabletă savurată cu plăcere mă poate face să uit orice grijă legată de sănătate sau kilograme în plus… Tocmai de aceea, am realizat că, dacă vrei să elimini ceva rău, trebuie să îl înlocuieşti cu ceva bun, pentru a nu îi simţi lipsa. Iar pentru cacao, personal nu cred că există un înlocuitor mai bun decât carobul (sau pudra de roşcove).

pudra_roscoveCum am ajuns la concluzia aceasta? În urma experienţei culinare pe care am avut-o mergând la nişte prieteni dragi la masă. Ne-au servit ciocolată la desert. O delicioasă ciocolată raw care, spre surprindererea mea, a fost mai delicioasă decât obşnuita ciocolată, deşi nu conţinea nici un pic de cacao sau zahăr! Ingredientul care dădea savoare era carobul. Venind acasă, m-am informat rapid cu privire la el, şi iată ce am aflat (de aici) :

1. Spre deosebire de cacao, carobul este alcalinizant, adică nu creşte aciditatea sângelui.

2. Deşi se vorbeşte despre cantitatea mare de antioxidanţi din cacao, pudra de roşcove conţine chiar mai mulţi (cu 10-15%)!

3. Pudra de roşcove conţine cantităţi importante de calciu (348 mg/100 g), spre deosebire de cacao, care, pe lângă conţinutul mic de calciu (raport calciu/fosfor foarte foarte mic!), este chiar un eliminator de calciu din organism, din cauza conţinutului de cafeină şi teobromină.

4. Important mai ales pentru copii: cacaua are efect excitant şi iritant (tot cafeina şi teobromina sunt responsabile), în timp ce carobul nu are efecte de acest gen. În plus, spre deosebire de cacao, carobul este benefic pentru digestie şi nu determină diaree.

5. Şi în ceea ce priveşte gustul, pudra de roşcove primeşte un plus, deoarece, având un gust plăcut, dulceag, nu necesită adaos de zahăr; în schimb, cacaua are un gust amărui care e dres cu zahăr sau alţi îndulcitori.

6. Prin conţinutul de taninuri şi pectine, carobul inhibă dezvoltarea microorganismelor patogene, în timp ce cacaua stimulează producerea de mucozităţi intestinale, care favorizează dezvoltarea patogenilor, alergiilor, rinitelor alergice şi a infecţiilor acute.

Sper că cele 6 motive sunt suficiente pentru a vă convinge să încercaţi pudra de roşcove (e suficient să încercaţi, apoi vă va convinge ea să renunţaţi la cacao). Iar pentru cât de curând, promit şi reţeta de ciocolată raw!

Reclame

Tartă cu mere

Toamnă friguroasă afară, dar parcă şi în casă (cel puţin până vine căldura în calorifere)… Şi pe o astfel de vreme, mai ales că de mâine încep şi ploile, ce merge mai bine decât un desert cu mere şi scorţişoară şi o ceaşcă cu ceai?…

M-a tentat şi pe mine gândul ăsta, aşa că mi-am propus să inovez: o tartă cu mere delicioasă, dar de post (fără ou, fără lapte), fără praf de copt şi cu cât mai puţin zahăr. Poate pare imposibil, dar vă spun că mie mi-a ieşit atât de bună, încât am terminat-o numaidecât!

tarta

Ingrediente

pentru blat:

350 g făină (250 g albă + 100 g integrală)

150 ml lapte soia (sau apă călduţă)

8 linguri ulei

1 lingură zahăr

drojdie cât o ghindă 🙂

un praf de sare

pentru umplutură:

4-5 mere dulci

2 linguri scorţişoară

2 linguri zahăr

Prepararea este foarte simplă: dizolv drojdia în laptele cald, adaug uleiul, zahărul, sarea şi făina şi omogenizez, rezultând o cocă destul de tare (dacă e nevoie mai adaug făină/apă, până obţin consistenţa potrivită). Întind o foaie rotundă, cu grosimea de 1 cm şi o aşez în tava de tartă, ridicând marginile. Bag blatul la cuptor 10 minute. Între timp dau merele pe răzătoare, adaug scorţişoara şi zahărul şi aşez compoziţia în tartă. După aproximativ 40 minute, când marginile sunt maronite, tarta e gata!

Cum recunoaștem mierea falsificată

Din păcate, tot mai mulți români au impresia că mănâncă miere, când de fapt în borcanele pe care le cumpără se găsesc tot felul de ingrediente, numai miere nu. Mai deunăzi îmi zise cineva că a cumpărat miere (ce-i drept la un preț surprinzător de bun), dar gustul tare ciudat era, iar consistența normală a mierii… lipsea cu desăvârșire.

Pentru că zahărul e mai ieftin, adesea e vândut pe post de ”miere”, într-un lichid vâscos, colorat artificial, cu arome artificiale, care pe mulți îi păcălește. În alte cazuri, vânzători cu spirit negustoresc, care doresc să-și crească veniturile, vând hrana concepută special pentru albine (care este de fapt un sirop din porumb, vâscos, transparent și mult mai ieftin decât mierea), drept miere; și nu orice tip de miere, ci din aceea mai scumpă, de salcâm – e drept că este sortimentul cu care semănă cel mai bine la culoare.

În orice caz, cumpărătorul ar trebui să știe clar câteva caracteristici ale mierii naturale, pentru a nu se lăsa păcălit. În continuare, câteva sfaturi:

1. Nu fugi de mierea zaharisită (cristalizată). Orice miere, cu excepția celei de salcâm, se zaharisește la un moment dat, chiar dacă nu e ținută la rece. Mierea de rapiță se zaharisește cel mai ușor, celelalte sortimente un pic mai greu, dar clar, se zaharisesc! Așadar, dacă ai ținut o lună-două-trei un borcan de miere și nu s-a zaharisit (nefiind de salcâm), este clar contrafăcută!miere

2. Verifică consistența. Dacă mierea este foarte subțire, ar putea fi altceva, nu miere. Într-adevăr, uneori, mierea proaspăt extrasă este mai subțire dacă nu s-a maturat complet, dar după puțin timp se îngroașă, fiind vâscoasă. În orice caz, în toiul iernii, dacă mierea pe care o cumperi este foarte fluidă, e clar: ori e contrafăcută, ori a fost tratată termic; proaspătă nu are cum să fie. Un test simplu ar fi acela al curgerii: dacă de pe o lingură curge aproape continuu, ca un fir, este miere, dacă nu curge continuu, ci în picături, pune un semn de întrebare.

3. Pentru mierea de salcâm: dacă mirosul și gustul sunt foarte pronunțate, ar putea fi un fals, la care s-au adăugat arome artificiale. Mierea de salcâm are gust și miros specifice, însă nu foarte puternice (cum are de exemplu cea de tei).

4. Verifică eticheta produsului (dacă îl cumperi din magazin). Pe unele produse chiar este specificat: miere cu adaos de glucoză/sirop de glucoză. Ferește-te de astfel de produse!

5. În ultimă instanță, pentru a verifica produsul, mergi la un laborator specializat, care îți va confirma sau infirma calitatea mierii pe care dorești să o testezi.

Dar dacă nu vrei să stai mereu cu îndoiala în sân, gândindu-te dacă ceea ce ai cumpărat este sau nu miere, caută un apicultor de încredere, vizitează-i prisaca și aprovizionează-te de la el!

 

Caju – sănătate pentru sistemul nervos

Deşi pentru a funcţiona, creierul nu are nevoie decât de oxigen şi glucoză, pentru funcţiile complexe, precum gândirea, şi memoria, este nevoie de numeroşi nutrienţi. Sănătatea sistemului nervos este foarte mult influenţată de vitaminele din grupul B, astfel încât deficienţe ale acestora pot duce la iritabilitate, nervozitate sau depresie. Consecinţe asemănătoare poate avea şi lipsa magneziului, unul dintre cele mai importante minerale pentru activitatea normală a neuronilor.caju

Nucile se numără printre alimentele foarte benefice pentru menţinerea sănătăţii sistemului nervos, iar dintre acestea, caju se remarcă în mod deosebit, prin conţinutul de magneziu (260mg/100g). De asemenea, nucile caju sunt bogate în acizi graşi polinesaturaţi (oleic şi linoleic), în vitamine (B1, B2) şi alte minerale, pe lângă magneziu (potasiu, fier, fosfor).

Bineînţeles, nici gustul nu este mai prejos decât proprietăţile. Consumate dimineaţa, cu fructe proaspete sau uscate, caju reprezintă o sursă bogată de energie şi proteine, potolind cu succes foamea până la masa de prânz. E adevărat, la noi preţul acestor nuci este destul de mare, însă merită (părerea mea 🙂 )!