Antioxidanţii (sau cei mai de nădejde aliaţi)

În fiecare clipă suntem bombardaţi (atât din interiorul organismului, cât şi din mediul înconjurător) de nişte aprigi duşmani – pe numele lor de luptă, RADICALI LIBERI – care, din dorinţa de a căpăta electronii care le lipsesc, jefuiesc orice moleculă aflată la îndemână; astfel, bietele noastre celule au de îndurat pe nedrept cunoscutul şi mult temutul stres oxidativ.

Din fericire, avem în subordine aliaţi de nădejde – ANTIOXIDANŢII, care îşi oferă de bunăvoie electronii, şi de multe ori ne scapă celulele de chin. Însă, de multe ori, când organismul este slăbit, sau nu mai face faţă unei boli, avem nevoie de întăriri (antioxidanţi exogeni), pe care le găsim din abundenţă în fructe, legume, verdeţuri, nuci sau condimente. Între cei mai de seamă sunt: resveratrolul, carotenoizii, vitaminele C, B3, E, acizii graşi omega3/omega6, coenzima Q10, precum şi unele minerale. Iar ca să ştim care sunt alimentele în care se adăpostesc cei mai mulţi luptători per 100g, ne ajută unităţile ORAC (oxigen radical absorbance capacity).

În top se află pudra de cuişoare, cu 314446 unităţi ORAC, urmată de: pudra de scorţişoară, oregano, curcuma, pudra de roşcove, chimen, pătrunjel, cireşe acerola, busuioc, curry, salvie, ghimbir, cimbru, goji, polen, nuci pecan, mentă, alune de pădure, coacăze roşii şi multe, multe altele…

Deci, doar dacă păstrăm echilibrul între blamaţii, dar inevitabilii radicali liberi şi credincioşii antioxidanţi, putem trăi fericiţi până la adânci… tinereţi!

 

Surse:

http://nutritionj.biomedcentral.com/articles/10.1186/1475-2891-9-3

http://drcalinmarginean.blogspot.ro/2011/06/antioxidantii.html

 

Orez cu gutui

Odată cu toamna, a venit şi momentul în care pot savura unul dintre deserturile mele preferate.

gutui-constantinopol

Cu un gust aromat, dulce-acrişor, orezul cu gutui este potrivit pentru toate vârstele, dar mie îmi aduce aminte mai ales de copilărie. Iar pentru cei care nu se împacă de fel cu gutuile crude, aceasta este o modalitate simplă de a se bucura de avantajele consumării acestor fructe de toamnă, deoarece preparate termic sunt mai uşor digerabile.

Deci, iată cât de simplă este reţeta:

  1. Se taie gutuile cubuleţe şi se pun la fiert în cantitatea de apă corespunzatoare cantităţii de orez pe care vrem să o facem.
  2. După ce fierb (max. 10 minute), se scot cubuleţele şi se pune orezul la fiert în aceeaşi apă.
  3. Când orezul este fiert, se adaugă înapoi gutuile, îndulcitor (merge şi cu zahăr sau sirop de agave, dar eu folosesc miere), opţional, fulgi de cocos/vanilie.

Şi pentru că aminteam de avantajele consumării gutuilor, iată câteva dintre ele:

  • Îmbunătăţesc digestia, prin conţinutul de fibre.
  • Ajută la reducerea colesterolului.
  • Sunt utile în tratarea diareei.
  • Au efect diuretic şi favorizează eliminarea excesului de acid uric din organism.
  • Conţin antioxidanţi, care ne ajută în lupta cu radicalii liberi.

Roşiile şi antioxidantul-minune

Ca de fiecare dată, în perioada aceasta, când fructele şi legumele se găsesc din belşug (mă refer la cele de la noi, că din Spania avem în orice anotimp), mă confrunt cu problema alegerii la fiecare masă. Mă tentează ardeiul kapia, delicioşii struguri, perele, vinetele… Însă, de multe ori, învingătoare ies tot roşiile. Da, de clasica salată de roşii parcă nu mă satur nici dacă o mănânc în fiecare zi! Şi bine fac, pentru că roşiile, deşi „se găsesc pe toate drumurile”, sunt adevărate comori.
Probabil cel mai renumit component al roşiei este licopenul.IMG-20150826-WA0000 Pe drept este renumit, pentru că lista beneficiilor pe care ni le aduce este lungă. Licopenul este un puternic antioxidant, protejând celulele de stresul oxidativ, ceea ce se traduce în prevenirea apariţiei multor tipuri de cancer, a bolilor cardiovasculare, a osteoporozei, a ridurilor şi a îmbătrânirii, a degenerescenţei maculare, precum şi a diabetului zaharat. În plus, spre deosebire de enzime şi vitamine, acesta nu se degradează la temperaturi înalte, ceea ce înseamnă că îl găsim şi în pasta de tomate.
Însă, pe lângă licopen, roşia conţine: vitamine (A, B1, B2, B5, B6, C, E, K) – importante pentru sănătatea ochilor, protectoare ale sistemului nervos şi osos, minerale (potasiu, fier, calciu, magneziu), acizi organici şi apă (peste 90%!) – ceea ce o face numai bună pentru menţinerea siluetei.
Deci, dacă adăugăm şi ulei de măsline, pentru a creşte absorbţia licopenului, salata de roşii devine o adevărată farmacie a naturii!

Cireașa de pe tort

Iubesc vara! Iubesc soarele și vacanța, dar cel mai mult iubesc fructele pe care ni le aduce acest anotimp: smochinele, căpșunele, cireșele, caisele, corcodușele, nectarinele, pepenii… Le iubesc pe toate! Gustul lor dulce-răcoritor imi alungă orice dorință de deserturi nesănătoase, dar mai mult decât gustul, proprietățile pe care știu că le au îmi fac o poftă și mai mare să le mănânc.

De exemplu, delicioasele cireșe pe care le savurăm în perioada asta au efect de purificare a organismului, facilitând eliminarea toxinelor și a reziduurilor.P1100543 Au proprietăți anticancerigene, antioxidante, diuretice și sunt foarte eficiente și in cazul persoanelor care doresc să slăbească, deoarece au puține calorii și aproape deloc grăsimi. În locul unei prăjituri, pe care o înfulecăm în câteva minute, putem mânca, pentru același număr de calorii, peste jumătate de kilogram de cireșe, care, cu siguranță, ne vor oferi energie pentru câteva ore bune.

Cireșele conțin fibre (importante pntru digestie), minerale (între care potasiul este foarte important pentru menținerea alcalinității sângelui) și vitamine, dar și acizi organici care acționează ca stimulatori ai glandelor digestive și purificatori ai sângelui.

Nu degeaba se folosește expresia „cireașa de pe tort” pentru lucrurile cele mai bune… Dacă nu sunteți fericiții posesori ai unei grădini, din care să vă luați porția zilnică de fructe, profitați de prețul scăzut al fructelor de sezon, pentru a înlocui, măcar pentru o perioadă, ciocolata și prăjiturile🙂

„Mănânc puţin, şi totuşi nu slăbesc”

ingrasareDa, chiar asta afirmă multe persoane. Chiar îmi amintesc plângerile unei prietene, care nu slăbea, deşi mânca puţin („doar câteva felii de unt pe pâine dimineaţa”). Din păcate, ceea ce mulţi nu ştiu, este faptul că nu doar cantitatea de hrană contează, ci foarte mult contează calitatea, sau CE mănânc. Prea puţine persoane ştiu sau ţin cont de faptul că este esenţial să cunoaştem informaţiile nutriţionale ale alimentului pe care îl consumăm (adică să citim eticheta produsului, sau să fim atenţi la ingredientele pe care le folosim noi înşine).

Grăsimile şi zahărul sunt, în general, principalii vinovaţi de grăsimea corporală. Deci, degeaba mânânc „doar câteva chiftele”, dacă sunt prăjite în ulei, sau „doar o salată”, dacă o dreg bine cu ulei sau maioneză. Grăsimile sunt o sursă de energie concentrată, deoarece 1 gram de grăsime conţine 9kcal, spre deosebire de proteine sau glucide, care conţin 4kcal/gram. De asemenea, este foarte bine de ştiut că, deşi au un conţuinut caloric crescut, grăsimile nu determină eliberarea semnalelor de saţietate în organism, aşa cum se întâmplă cu proteinele sau glucidele, ceea ce ne face de multe ori să mâncăm mai mult decât e necesar.

Bineînţeles, grăsimile sunt esenţiale pentru organismul uman, şi lipsa lor din alimentaţie poate produce dezechilibre grave, însă din păcate în ziua de astăzi se consumă prea multe calorii provenite din grăsimi (aprox. 40% din totalul de calorii, ceea ce înseamnă foarte mult) şi, pe deasupra, calitatea acestor grăsimi lasă de dorit.

Se consumă pe scară largă ulei rafinat de floarea soarelui. Pe lângă faptul că este foarte bogat în acizi graşi omega 6 (70%), dacă mai este şi rafinat, iau naştere multe substanţe toxice (peroxizi, cetone, aldehide, hidroperoxizi etc) care atacă organismul. Deci, dacă uleiul de floarea soarelui este supus deja de 2 ori tratamentului termic (la extracţie şi la rafinare), vă puteţi imagina ce conţine după ce îl duceţi la peste 150 grade celsius, când prăjiţi câteva serii de cartofi… De asemenea, grăsimile animale ocupă un loc de frunte în alimentaţia multora, deşi se ştie că sunt vinovate de numărul mare de cazuri de infarct miocardic/cerebral, sau cancer, având un conţinut bogat de acizi graşi saturaţi. Dar să nu aveţi impresia că margarina este mai bună decât untul, fiindcă e vegetală. Deloc! Conţinutul mare de acizi trans (foarte dăunători) care se formează în momentul în care grăsimile vegetale lichide sunt aduse în stare solidă, nu face din margarină o alternativă mai sănătoasă!

Dintre uleiuri, cel mai recomandat este uleiul de măsline presat la rece, deoarece conţine acizi graşi mononesaturaţi (până la 80%), este mai stabil la tratament termic, se autooxidează şi râncezeşte mai greu. Asta dacă chiar nu puteţi fără ulei. Însă dacă puteţi, cel mai sănătos este să consumaţi nuci, măsline, seminţe crude de dovleac, floarea soarelui, susan, in, alune, arahide, avocado, şi multe alte alimente care conţin grăsimi sănătoase, în starea lor naturală. Acestea nu doar că vă vor ajuta să fiţi mai sănătoşi, dar vă vor ajuta şi să scăpaţi de kilogramele în plus (sigur că e mult mai uşor să consumi 2 linguri de ulei, decât 8 nuci, care au acelaşi număr de calorii!).

Pudra de roşcove – înlocuitorul perfect pentru cacao

Am mai scris cu ceva timp în urmă despre cacao şi ciocolată (în articolul acesta), însă pentru mulţi nu este suficient să ştie că un aliment nu e bun, ca să îl înlăture; de multe ori tentaţia este mai puternică decât gândirea raţională sau argumentele logice, aşa că un pătrăţel de ciocolată sau o întreagă tabletă savurată cu plăcere mă poate face să uit orice grijă legată de sănătate sau kilograme în plus… Tocmai de aceea, am realizat că, dacă vrei să elimini ceva rău, trebuie să îl înlocuieşti cu ceva bun, pentru a nu îi simţi lipsa. Iar pentru cacao, personal nu cred că există un înlocuitor mai bun decât carobul (sau pudra de roşcove).

pudra_roscoveCum am ajuns la concluzia aceasta? În urma experienţei culinare pe care am avut-o mergând la nişte prieteni dragi la masă. Ne-au servit ciocolată la desert. O delicioasă ciocolată raw care, spre surprindererea mea, a fost mai delicioasă decât obşnuita ciocolată, deşi nu conţinea nici un pic de cacao sau zahăr! Ingredientul care dădea savoare era carobul. Venind acasă, m-am informat rapid cu privire la el, şi iată ce am aflat (de aici) :

1. Spre deosebire de cacao, carobul este alcalinizant, adică nu creşte aciditatea sângelui.

2. Deşi se vorbeşte despre cantitatea mare de antioxidanţi din cacao, pudra de roşcove conţine chiar mai mulţi (cu 10-15%)!

3. Pudra de roşcove conţine cantităţi importante de calciu (348 mg/100 g), spre deosebire de cacao, care, pe lângă conţinutul mic de calciu (raport calciu/fosfor foarte foarte mic!), este chiar un eliminator de calciu din organism, din cauza conţinutului de cafeină şi teobromină.

4. Important mai ales pentru copii: cacaua are efect excitant şi iritant (tot cafeina şi teobromina sunt responsabile), în timp ce carobul nu are efecte de acest gen. În plus, spre deosebire de cacao, carobul este benefic pentru digestie şi nu determină diaree.

5. Şi în ceea ce priveşte gustul, pudra de roşcove primeşte un plus, deoarece, având un gust plăcut, dulceag, nu necesită adaos de zahăr; în schimb, cacaua are un gust amărui care e dres cu zahăr sau alţi îndulcitori.

6. Prin conţinutul de taninuri şi pectine, carobul inhibă dezvoltarea microorganismelor patogene, în timp ce cacaua stimulează producerea de mucozităţi intestinale, care favorizează dezvoltarea patogenilor, alergiilor, rinitelor alergice şi a infecţiilor acute.

Sper că cele 6 motive sunt suficiente pentru a vă convinge să încercaţi pudra de roşcove (e suficient să încercaţi, apoi vă va convinge ea să renunţaţi la cacao). Iar pentru cât de curând, promit şi reţeta de ciocolată raw!

Cum recunoaștem mierea falsificată

Din păcate, tot mai mulți români au impresia că mănâncă miere, când de fapt în borcanele pe care le cumpără se găsesc tot felul de ingrediente, numai miere nu. Mai deunăzi îmi zise cineva că a cumpărat miere (ce-i drept la un preț surprinzător de bun), dar gustul tare ciudat era, iar consistența normală a mierii… lipsea cu desăvârșire.

Pentru că zahărul e mai ieftin, adesea e vândut pe post de ”miere”, într-un lichid vâscos, colorat artificial, cu arome artificiale, care pe mulți îi păcălește. În alte cazuri, vânzători cu spirit negustoresc, care doresc să-și crească veniturile, vând hrana concepută special pentru albine (care este de fapt un sirop din porumb, vâscos, transparent și mult mai ieftin decât mierea), drept miere; și nu orice tip de miere, ci din aceea mai scumpă, de salcâm – e drept că este sortimentul cu care semănă cel mai bine la culoare.

În orice caz, cumpărătorul ar trebui să știe clar câteva caracteristici ale mierii naturale, pentru a nu se lăsa păcălit. În continuare, câteva sfaturi:

1. Nu fugi de mierea zaharisită (cristalizată). Orice miere, cu excepția celei de salcâm, se zaharisește la un moment dat, chiar dacă nu e ținută la rece. Mierea de rapiță se zaharisește cel mai ușor, celelalte sortimente un pic mai greu, dar clar, se zaharisesc! Așadar, dacă ai ținut o lună-două-trei un borcan de miere și nu s-a zaharisit (nefiind de salcâm), este clar contrafăcută!miere

2. Verifică consistența. Dacă mierea este foarte subțire, ar putea fi altceva, nu miere. Într-adevăr, uneori, mierea proaspăt extrasă este mai subțire dacă nu s-a maturat complet, dar după puțin timp se îngroașă, fiind vâscoasă. În orice caz, în toiul iernii, dacă mierea pe care o cumperi este foarte fluidă, e clar: ori e contrafăcută, ori a fost tratată termic; proaspătă nu are cum să fie. Un test simplu ar fi acela al curgerii: dacă de pe o lingură curge aproape continuu, ca un fir, este miere, dacă nu curge continuu, ci în picături, pune un semn de întrebare.

3. Pentru mierea de salcâm: dacă mirosul și gustul sunt foarte pronunțate, ar putea fi un fals, la care s-au adăugat arome artificiale. Mierea de salcâm are gust și miros specifice, însă nu foarte puternice (cum are de exemplu cea de tei).

4. Verifică eticheta produsului (dacă îl cumperi din magazin). Pe unele produse chiar este specificat: miere cu adaos de glucoză/sirop de glucoză. Ferește-te de astfel de produse!

5. În ultimă instanță, pentru a verifica produsul, mergi la un laborator specializat, care îți va confirma sau infirma calitatea mierii pe care dorești să o testezi.

Dar dacă nu vrei să stai mereu cu îndoiala în sân, gândindu-te dacă ceea ce ai cumpărat este sau nu miere, caută un apicultor de încredere, vizitează-i prisaca și aprovizionează-te de la el!

 

Caju – sănătate pentru sistemul nervos

Deşi pentru a funcţiona, creierul nu are nevoie decât de oxigen şi glucoză, pentru funcţiile complexe, precum gândirea, şi memoria, este nevoie de numeroşi nutrienţi. Sănătatea sistemului nervos este foarte mult influenţată de vitaminele din grupul B, astfel încât deficienţe ale acestora pot duce la iritabilitate, nervozitate sau depresie. Consecinţe asemănătoare poate avea şi lipsa magneziului, unul dintre cele mai importante minerale pentru activitatea normală a neuronilor.caju

Nucile se numără printre alimentele foarte benefice pentru menţinerea sănătăţii sistemului nervos, iar dintre acestea, caju se remarcă în mod deosebit, prin conţinutul de magneziu (260mg/100g). De asemenea, nucile caju sunt bogate în acizi graşi polinesaturaţi (oleic şi linoleic), în vitamine (B1, B2) şi alte minerale, pe lângă magneziu (potasiu, fier, fosfor).

Bineînţeles, nici gustul nu este mai prejos decât proprietăţile. Consumate dimineaţa, cu fructe proaspete sau uscate, caju reprezintă o sursă bogată de energie şi proteine, potolind cu succes foamea până la masa de prânz. E adevărat, la noi preţul acestor nuci este destul de mare, însă merită (părerea mea🙂 )!

Sezonul strugurilor

Da, pentru noi chiar se vede că a început sezonul strugurilor, pentru că, de vreo trei săptămâni în fiecare seară ne delectăm cu câte un bol mare de struguri albi şi negri. Ne-am aprovizionat de la ţară, i-am depozitat în lădiţe în balcon, şi acum sperăm să ne bucurăm cât mai mult de ei (cel puţin până la următoarea aprovizionare), alegând constant boabele stricate.struguri

Eu una, am început să văd deja efectele acestei cure cu struguri: faţa mi s-a curăţat de tot felul de coşuleţe, e mai senină, pielea mai fină, mă simt plină de energie, nu mai am poftă de dulciuri.

Pe lângă efectele vizibile, pe termen scurt, sunt conştientă că există numeroase alte beneficii pe care strugurii le aduc pe termen lung, pentru sănătatea mea:

  1. Ajută la alcalinizarea sângelui, datorită conţinutului în acizi organici, facilitând eliminarea deşeurilor metabolice.
  2. Previn apariţia cancerului şi împiedică progresul aterosclerozei, datorită resveratrolului, un antioxidant care se găseşte în fructele de culoare închisă.
  3. Previn boala coronariană, prin conţinutul de antocianidine, nişte pigmenţi vegetali prezenţi în coajă.
  4. Conţin cantităţi imporatante de vitamine (B6, B1, B2, B3, E), provitamina A şi minerale (potasiu, fier, calciu).
  5. Au efect laxativ, fiind bogaţi în fibre vegetale solubile. Împiedică putrefacţia alimentelor în intestin.
  6. Activează funcţia de detoxifiere a ficatului.
  7. Sunt benefici pentru persoanele care suferă de disfuncţii renale, prin conţinutul de minerale şi nivelul scăzut de proteine.

Chiar şi după ce se va termina perioada aceasta în care putem mânca pe săturate struguri din grădina noastră, ne putem bucura de o gustare dulce, chiar mai energizantă, reprezentată de forma uscată a strugurilor – stafidele (vezi articolul Stafide şi migdale: gustare dulce pentru pofticioşi).

Profitaţi de ei acum, cât îi găsiţi în grădină sau ieftini la piaţă şi poftă bună la struguri!

 

Deliciul din congelator

Pentru că anul acesta s-a anunțat mai sărac în recolta de fructe și nu suntem prea siguri că ne mai putem aprovoziona cu suficiente mere și pere crescute organic, ne-am tot întrebat ce vom face la iarnă, noi, dependenții de fructe… Însă sfârșitul de august ne-a întâmpinat cu o surpriză tare faină: am identificat la țară, pe ultima sută de metri, chiar înainte să se termine vacanța, niște tufișuri spinoase pline de roade. Ați ghicit! E vorba de MURE! Delicioasele fructe negre ne-au înseninat fața, mai ales că aveam de anul trecut experiența dulce a salatelor de fructe cu mure și zmeură congelate. Puși pe făcut provizii, am făcut rost de caserole, și aproape că am umplut un sertar al congelatorului.bol mure

Murele sunt tare prețioase pentru sănătatea noastră, datorită proprietăților extraordinare pe care le au. Cel mai puternic antioxidant, resveratrolul, se găsește din belșug în mure (și în mai toate fructele închise la culoare), fiind aliatul perfect în lupta împotriva împotriva îmbătrânirii, cancerului, bolilor de inimă, infecțiilor de toate felurile. Murele conțin și vitamina C, acid folic, fier, magneziu, luteina, calciu, potasiu, seleniu – un adevărat rezervor de sănătate!

În ultimii ani am descoperit cât de multe bunătăți de vară poți savura în miezul iernii dacă deții măcar câteva rafturi libere în congelator (dar nu le voi dezvălui acum pe toate, poate în articole viitoare😉 )!