Pericolul ambalajelor din plastic

În ultimii ani, industria ambalajelor din plastic s-a dezvoltat considerabil. Astfel, dacă înainte de 90 abia găseai un bidon de plastic, adus de bunici de prin țări străine, astăzi plasticul ne înconjoară peste tot: în bucătărie, în cămară, în mașină, chiar și pe stradă!

Deși nu este total necunoscută ideea că depozitarea alimentelor în ambalaje din plastic este periculoasă, majoritatea dintre noi ignorăm acest aspect în viața de zi cu zi și folosim caserole și pungi de plastic, dăm copiilor biberoane de plastic, bem apă din bidoane de plastic, punem chiar și conserve fierbinți în plastic…plastic

Deși plasticele sunt testate în ceea ce privește toxicitatea (mai ales cele destinate ambalării alimentelor și băuturilor), riscurile nu sunt inexistente, mai ales că testele sunt limitate în timp, iar detectarea compușilor periculoși nu este întotdeauna evidențiată. Cât despre unii compuși, precum BADGE (aplicat în interiorul cutiilor de conserve), nu putem spune decât că, deși sunt încă în studiu, sunt lăsați pe piață fără nici o restriție. În privința acestora, precauția este cea mai înțeleaptă alegere! În ceea ce privește plasticul, indiferent de varietate, grosime, sau flexibilitate, este clar că anumite elemente pe care acesta le conține (precum butenul, hexenul, tatradecenul, clorura de vinil, stirenul, etilbenzenul, ftalații, acetaldehida, bisfenolul A etc) migrează pur și simplu în alimente, având consecințe negative pentru sănătatea noastră. Câteva dintre acestea ar fi:

– dereglarea căilor epigenetice de la nivelul creierului (bisfenol A)

– dereglări hormonale (ftalații, care se găsesc și în majoritatea produselor cosmetice)

– creșterea riscului de cancer de sân

– scăderea fertilității

– apariția pubertății precoce

– supraponderabilitate și obezitate

Deși este imposibil să eliminăm orice plastic din jurul nostru, putem lua măsuri care să ne protejeze sănătatea prin:

  •  controlarea duratei de contact a plasticului cu alimentul (cu cât durata de depozitare este mai lungă, cu atât riscurile cresc);
  • temperatura la care expunem plasticul (la temperaturi ridicate transferul de substanțe nocive este favorizat);
  • natura alimentelor depozitate (uleiurile și grăsimile sunt cele mai susceptibile, așa că este bine să le depozităm întotdeauna în recipiente din sticlă!);
  • grosimea ambalajului și cantitatea de cerneală cu care a fost inscripționat (cu cât este mai gros și mai colorat, cu atât e mai periculos);
  • evitarea folosirii conservelor de metal și a băuturilor la doză.

Eu am făcut deja primii pași în eliminarea plasticului: beau apă din pahar sau recipient de sticlă, folosesc sacoșe din material textil, țin uleiul și nucile în recipiente de sticlă sau ceramică, folosesc capace de sticlă în locul foliei de plastic și pun sandvișurile în șervetel de hârtie. Îi poți face și tu, dacă ții la sănătatea ta și a familiei tale!

Reclame

10 sfaturi practice pentru a evita excesul alimentar (sau de kilograme)

Am făcut multe torturi raw vegane saptamâna trecută (vreo 10 🙂 ) și am primit foarte des și în diferite forme întrebarea: ”Deci, e sănătos, pot mânca cât vreau?”

Da, deserturile raw sunt o alternativă bună la dulcețurile pline de zahăr, ulei, ouă și margarină (lista neagră e mult mai lungă, din păcate), însă, ca orice alt aliment, și mai ales, ca orice alt desert, trebuie consumate în cantități mici. Multe persoane au impresia că pot compensa cantitatea exagerată cu faptul că e sănătos, dar chiar și alimentele bune, în exces, dăunează.

Cheia este moderația în toate. Și parcă asta îi e cel mai greu omului să învețe: MODERAȚIA. Deși se simte teribil după prea multă mâncare, plăcerea gustului e de cele mai multe ori prea ispititoare. Chiar mai puternică decât teama kilogramelor în plus.

Tocmai pentru aceste persoane scriu articolul de față, pentru cei care și-au propus să fie moderați, și nu au reușit. Iată câteva idei practice, care îți pot fi de folos, dacă vrei să eviți excesul de alimente (sau kilograme):

1. Nu mânca la volan, televizor sau citind. Fiind concentrat la altceva, va fi ușor să depășești porția normală.

2. Prelungește durata mesei la 20-25 minute (în loc de 10); astfel, creierul va putea primi semnalul că te-ai săturat înainte să te simți prea plin.

3. Mănâncă cu înghițituri mici și mestecă bine mâncarea. Ia cantități mici în lingură și savurează fiecare înghițitură.

4. Ia o pauză mică înainte de a trece la felul următor sau la desert.

5. Cumpără alimente în pachete mici și nu găti în cantități uriașe (vei umple farfuria doar de dragul de a goli cratița).

6. Folosește tacâmuri și veselă de dimensiuni mai mici. Dacă ai în față un platou uriaș, bineînțeles că vei mânca mai mult.

7. Spală-te pe dinți după fiecare masă. Astfel vei evita prelungirea ei cu diverse ronțăieli.

8. Nu sărbători cu mâncare. Un eveniment sau o întâlnire poate fi foarte plăcută și fără mâncare. Poți investi banii în mici cadouri sau un decor mai special.

9. Dacă ai obiceiul să mănănci de plictiseală, cum sunt tentată să fac eu, caută activități care să te țină activ: fă curățenie, ieși la plimabare, învață să croșetezi sau caută noi pasiuni.

10.  Nu ține la îndemână dulciuri sau alte ispite. De cele mai multe ori, până te hotărăști să pleci la magazin, îți piere pofta :-).

Efectele toxice ale aluminiului

În câte dintre gospodării (mai ales de la ţară) nu se foloseşte cratiţa veche de tuci (aluminiu)? Probabil în foarte puţine, din păcate… Fie că este vorba despre tuciul de mămăligă, fie cel mare, de zacuscă, fie cratiţa „bună la toate”, de care nu se prinde mâncarea, aluminiul parcă e omniprezent. Şi dacă ar fi acestea singurele surse din care ingerăm aluminiu…

Dacă punem la socoteală aditivii alimentari, aluaturile congelate, brânza procesată, praful de copt, guma de mestecat şi multe alte produse alimentare, farmaceutice, sau cosmetice (chiar şi apa de robinet!) care conţin acest element toxic, cu siguranţă vom realiza cât de mult efort depune organismul nostru pentru a-l elimina. Însă, cu toate eforturile, o mare parte din aluminiul ingerat rămâne în organism ca o adevărată otravă. Simpla încălzire a hranei într-un vas de aluminiu aduce 4 mg din acest element în organism. De credeţi că vasele de aluminiu îşi pierd aşa uşor strălucirea şi se tocesc? Pentru că ce se pierde de pe vas ajunge în corpul nostru!

Ce efecte negative are aluminiul?

În primul rând, acumularea la nivelul creierului duce la apariţia demenţei de tip Alzheimer, dar şi altor tipuri de demenţă, precum cea parkinsoniană sau cea de dializă. Acumularea lui interferă şi cu folosirea fierului în organism (împiedică formarea hemului, ducând la anemie), dar şi cu folosirea calciului, fluorului şi fosforului. Un alt efect este neutralizarea sucurilor digestive, ceea ce duce la apariţia problemelor gastro-intestinale. Şi câte altele or mai fi, despre care încă nu s-a aflat…

Ce este de făcut?

În primul rând, trebuie să renunţăm la orice vas de aluminiu folosit pentru prepararea sau încălzirea alimentelor (chiar şi la cratiţa dragă de la mama 😦 )! În al doilea rând, să aruncăm folia de aluminiu pe care mai toţi o folosim pentru sandvişuri, la cuptor, sau drept capac la vase! Apoi, să evităm clasicele surse de aluminiu, adică mai toate produsele care conţin conservanţi, amidon alimentar adăugat sau praf de copt (sunt mari surse de fosfaţi de aluminiu). De asemenea, şi deodorantele cu aluminiu sunt de evitat. Trebuie mare atenţie şi la apă. Nu ştiu cum e la noi, dar în SUA, aluminiul e folosit pentru îndepărtarea impurităţilor din sursele de apă (ce paradox!). Apa pură, lipsită de minerale anorganice, este cea mai indicată, şi cea mai utilă în eliminarea depunerilor de aluminiu.

Înfruntând mofturoșii

Nu sunt (încă) mamă, dar din experiența creșterii fraților mei și din ce am văzut pe lângă mine, majoritatea părinților se plâng din cauza copiilor mofturoși. Și nu este o plângere nefondată – parcă de fiecare dată cei mici vor să ne facă în ciudă și să refuze ce le oferim de mâncare. Îmi amintesc și eu cât mă rugam de sora mea să încerce sucul de morcov, sau de fratele meu să guste o căpșună… De cele mai multe ori nu am reușit să îi conving, ceea ce m-a pus pe gânduri – ce mă voi face eu dacă voi avea copii la fel de mofturoși?!…

121218_KIDS_PickyEaters_border.jpg.CROP.original-original

Un curs de nutriție pe care l-am urmat recent (susținut de Maya Adam, MD) mi-a venit în întâmpinare cu câteva sfaturi foarte utile, pe care vreau să vi le împărtășesc. În ceea ce privește  cauza refuzului, specialiștii susțin diverse teorii. Poate fi vorba despre:

  • faptul că nu îi expunem pe copii încă de când sunt bebeluși la o varietate de alimente;
  • copiii au o sensibilitate mai mare la aroma și textura unor alimente și de aceea le refuză;
  • la fiecare stadiu al dezvoltării, copiii au nevoi nutriționale diferite, ceea ce îi face să aleagă/respingă anumite alimente.

Indiferent de cauză, putem ține cont de următoarele sfaturi:

  1. În primul rând, luarea mesei trebuie să fie un moment liniștit, fără stres. Nu sta cu frica refuzului și nu îi bombarda pe copii cu acuzații sau critici.
  2. Cu cât copilul este mai implicat în alegerea/cumpărarea/gătirea alimentelor, cu atât va fi mai dispus să le încerce. Ia copilul la piață, la supermarket, lasă-l pe el să aleagă roșiile sau să taie morcovii la mâncare.
  3. Ai grijă ca mâncarea să fie atrăgătoare, să arate și să miroasă bine.
  4. Limitează micile gustări dintre mese. Dacă îi va fi cu adevărat foame, va accepta mai ușor meniul.
  5. Dacă este înconjurat de modele pozitive în ceea ce privește alimentația – părinți, frați, bunici, prieteni care aleg alimente sănătoase – copilul va avea tendința să le imite comportamentul.

Și, la sfârșit, o vorbă foarte înțeleaptă, spusă de o mamă: ”Este treaba noastră să le oferim o mare varietate de alimente sănătoase, și treaba lor să decidă ce și cât să mănânce.”

7 reguli pentru o digestie bună

digestie-usoara

  1.  Nu bea apă la masă. Apa (lichidele) îngreunează digestia deoarece diluează sucul gastric, ceea ce are ca și consecință stagnarea alimentelor timp îndelungat în stomac. Bea apă cu 30 min. înainte de masă sau 1 oră și jumătate după.
  2. Mănâncă fructele ca masă separată sau înainte masă cu 30 min. Fructele sunt digerate ușor, dar dacă le mănânci după masă, prelucrarea lor va fi întârziată de celelalte alimente, ceea ce va duce  la fermentație, dureri abdominale, gaze.
  3. Nu consuma fructe și legume crude la aceeași masă.
  4. Mănâncă încet și mestecă bine alimentele, mai ales pe cele care conțin amidon (cartofi, porumb, paste, orez). Enzima care participă la digestia amidonului (denumită amilază) se găsește în cea mai mare parte în salivă, așa că alimentele trebuie bine mărunțite și amestecate cu salivă.
  5. Consumă cât mai multe alimente bogate în fibre (cereale integrale, nuci, fructe, legume și leguminoase) și cât mai puține alimente rafinate (pâine albă, dulciuri, uleiuri rafinate); făcând astfel vei evita constipația.
  6. Fă-ți un program regulat de masă. Nu ciuguli între mese și nu mânca la ore târzii. Ideal ar fi să ai 3 mese la distanță de 5-6 ore, fără gustări între ele.
  7. Nu depune efort fizic intens după masă, dar nici nu alege să lenevești în pat. O plimbare în aer liber sau ușoare treburi gospodărești reprezintă cele mai bune alegeri.

Gras, bolnav și aproape mort

Veți descoperi în documentarul fat.sick.and.nearly.deadGras, bolnav și aproape mort (Fat, sick and nearly dead) povestea uimitoare a lui Joe, care reușește să găsească o soluție atât de simplă la problemele de sănătate cu care se confruntă. Soluția ne stă tuturor la îndemână, iar filmul este cu adevărat motivațional!

http://www.filmedocumentare.com/gras-bolnav-si-aproape-mort/

7 beneficii ale exercițiului fizic

Am fost la plimbare în seara asta. De mult timp nu mai scosesem bicicletele din casă, și tare ne-am bucurat de vremea care, dacă n-ar fi frunzele ruginii, ar aduce mai mult a primăvară decât a sfârșit de octombrie… Peisajul e superb, iar mișcarea ne-a făcut tare bine (mai ales că în ultima vreme ne-am cam lenevit). Iată câteva dintre beneficiile exercițiilor fizice:P1070732

  • Te ajută să fii binedispus. În urma efectuării de exerciții fizice, organismul sintetizează endorfine, numite și hormonii fericirii.
  • Scade tensiunea arterială și pulsul de repaus, protejând astfel inima și vasele de sânge.
  • Scade nivelul LDL (lipoproteine dăunătoare, care transportă colesterolul), ceea ce duce la reducerea riscului de accident vascular cerebral sau cardiac.
  • Întărește oasele, deoarece ajută la fixarea calciului și a altor minerale.
  • Te ajută să ajungi la/să iți menții greutatea ideală, prin stimularea arderii grăsimilor și dezvoltarea musculaturii.
  • Îmbunătățește circulația sângelui.
  • Te ajută să înlături stresul și anxietatea.

Fie că alegi să ieși cu bicicleta, cu rolele sau pe jos, profită din plin de vreme și ieși să admiri frumusețea acestui anotimp – vei găsi relaxare pentru trup și suflet!

Lumina toxică – latura întunecată a becurilor eficiente energetic

becuri_38906900Probabil că nu suntem singurii care, din dorința de a economisi bani, dar și resursele planetei, ne-am împânzit casa cu becuri economice. Totuși, nu cumva acestea ne sunt mai degrabă dușmani decât prieteni?… Urmăriți scurtul documentar (28 minute) din linkul de mai jos pentru a afla câte ceva despre modul de funcționare și efectele becului fluorescent asupra sănătății noastre.

http://documentare.digitalarena.ro/lumina-toxica-latura-intunecata-a-becurilor-eficiente-energetic-2012/

Deși becurile incandescente au fost interzise în UE , pentru a vă ajuta să vă decideți, am reunit câteva dintre caracteristicile celor două tipuri de bec în tabelul comparativ de mai jos, plus o alternativă fără riscuri pentru sănătate – LED-ul.

 

Bec incandescent (100 W)

Bec fluorescent (CFL, 13 W)

Bec LED (13W)

Strălucire

1700 lumeni

800 lumeni

1000 lumeni

Cost

Aprox. 2lei

Aprox. 20lei

Aprox. 300 lei

Timp de întârziere (de la aprindere)

3-4 secunde

Timp de atingere a strălucirii maxime

0-1 secunde

10-15 minute

0-1 secunde

Durată de viață

750 ore

8000 ore (teoretic)

50000 ore

Efecte asupra sănătății

Negative, din cauza emisiilor de mercur în timpul funcționării, dar mai ales dacă se sparge.

FOARTE IMPORTANT!

Este foarte periculos dacă vi se sparge un bec economic, deoarece mercurul din interior este foarte toxic . Dacă totuși se întâmplă, aveți grijă să:

– ieșiți imediat din cameră

– aerisiți bine cel puțin 15 minute

– închideți căldura

– strângeți cioburile mari cu mănuși, pe cele mici cu bandă adezivă

– nu aruncați cioburile la gunoi, ci în locurile speciale de depozitare.

Ecografia în sarcină – între necesitate și pericol

Probabil că ecografiile au devenit o procedură mult prea comună în timpul sarcinii, pentru ca viitoarele mămici să se mai întrebe dacă este necesară cu adevărat sau dacă poate fi periculoasă pentru bebeluș… Și asta mai ales ”datorită” medicilor, care susțin cu vehemență că fără de ele nu se poate, că evoluția fătului trebuie monitorizată și că ecografiile ne oferă informații valoroase. Nu vreau să discut aici când este cu adevărat necesară ecografia, dar sunt sigură că de multe ori se face abuz în folosirea ei (confirmarea sarcinii, evaluarea datei probabile a nașterii, determinarea sexului?); și poate n-ar fi o problemă nici cu un eco de curiozitate, să știm dacă e fată sau băiat, dacă nu ar exista voci (într-adevăr, slabe, pentru că sunt prea multe interese la mijloc) care să afirme că ecografiile pot aduce multe pagube.

În acest articol, voi încerca să răspund la trei întrebări care m-au măcinat și pe mine până nu demult.

1.  Ce este ecografia?

Ecografia este o metodă de obținere a unor imagini cu ajutorul unui dispozitiv care emite ultrasunete și receptează semnalele trimise de organele/țesuturile scanate.

2.  De ce ar fi dăunătoare utrasunetele?

Dr. Sarah Buckley, în cartea sa Gentle Birth, Gentle Mothering, arată că ultrasunetele afectează țesuturile pe trei căi:

a. prin efectul termic

b. prin cavitație

c. prin fluxuri acustice

Să le luăm pe rând…

a. Fluxul sonar cauzează încălzirea țesuturilor scanate. În sarcină, o creștere a temperaturii corpului cu până la maxim 2.5C nu reprezintă un risc, și totul pare în regulă dacă ecografiile uzuale duc la o creștere cu 1-1.5C. Însă, în cazul ultrasunetelor Doppler (o ecografie care oferă informații complexe), creșterea temperaturii poate ajunge la 5.8C. Efectele diferă și în funcție de țesutul analizat: țesutul osos se încălzește mai mult decât țesuturile moi, care se încălzesc mai mult decât fluidele. De asemenea, contează și momentul expunerii, al doilea și al treilea trimestru de sarcină fiind cele mai propice pentru producerea efectelor adverse.

b. Cavitația reprezintă producerea unui vid parțial într-un curent de lichid, ceea ce are ca efect formarea unor bule de vapori care determină coroziune mecanică. Acest fenomen se produce mai ales la nivelul țesuturilor care vor înmagazina gaz după naștere, cum ar fi țesutul pulmonar sau intestinal.

c. Fluxul acustic reprezintă jetul de fluid creat de ultrasunete, care are ca efect apariția unor forțe mecanice ce vor leza suprafețele celulare. Unul dintre efectele negative ar fi modificarea permeabilității membranei celulare la nivelul țesuturilor expuse.

3.  Ce spun studiile realizate în acest sens?

Studiile realizate pe animale nu sunt încurajatoare în sensul folosirii ultrasunetelor; efectele adverse observate sunt: distrugerea mielinei care învelește nervii, scăderea cu până la 20% a ratei diviziunilor celulare, creșterea de până la 2 ori a ratei apoptotice (moartea celulară programată), afectarea dezvoltării embrionare.

Este adevărat că studiile realizate pe oameni, care să arate efectele adverse, sunt puține, însă acest lucru nu semnifică lipsa efectelor, ci mai degrabă mascarea lor. Majoritatea studiilor pe oameni au fost realizate cu intensități de maxim 94mW/cm2, în timp ce limitele impuse în acest moment permit folosirea unor intensități de până la 720 mW/cm2 (peste 7 ori mai mult!).

Totuși, cele câteva studii arată următoarele efecte adverse: ovulație prematură, naștere prematură, greutate mică la naștere, moarte perinatală, dislexie, întârzieri de vorbire, întârzierea creșterii intrauterine (care, culmea, reprezintă chiar unul dintre diagnosticele pentru care se recomandă ecografia!) și încă altele…

Nu știu ce părere aveți voi, însă pe mine toate aceste date mă pun pe gânduri și îmi reamintesc, pentru a nu știu câta oară, că intervenția omului perturbă echilibrul normal al lucrurilor. Și, până la urmă, vorba unei blogerițe: ”De parcă dacă Dumnezeu voia să-l vedem nu ne făcea burta cu geam…”  🙂