Efectele toxice ale aluminiului

În câte dintre gospodării (mai ales de la ţară) nu se foloseşte cratiţa veche de tuci (aluminiu)? Probabil în foarte puţine, din păcate… Fie că este vorba despre tuciul de mămăligă, fie cel mare, de zacuscă, fie cratiţa „bună la toate”, de care nu se prinde mâncarea, aluminiul parcă e omniprezent. Şi dacă ar fi acestea singurele surse din care ingerăm aluminiu…

Dacă punem la socoteală aditivii alimentari, aluaturile congelate, brânza procesată, praful de copt, guma de mestecat şi multe alte produse alimentare, farmaceutice, sau cosmetice (chiar şi apa de robinet!) care conţin acest element toxic, cu siguranţă vom realiza cât de mult efort depune organismul nostru pentru a-l elimina. Însă, cu toate eforturile, o mare parte din aluminiul ingerat rămâne în organism ca o adevărată otravă. Simpla încălzire a hranei într-un vas de aluminiu aduce 4 mg din acest element în organism. De credeţi că vasele de aluminiu îşi pierd aşa uşor strălucirea şi se tocesc? Pentru că ce se pierde de pe vas ajunge în corpul nostru!

Ce efecte negative are aluminiul?

În primul rând, acumularea la nivelul creierului duce la apariţia demenţei de tip Alzheimer, dar şi altor tipuri de demenţă, precum cea parkinsoniană sau cea de dializă. Acumularea lui interferă şi cu folosirea fierului în organism (împiedică formarea hemului, ducând la anemie), dar şi cu folosirea calciului, fluorului şi fosforului. Un alt efect este neutralizarea sucurilor digestive, ceea ce duce la apariţia problemelor gastro-intestinale. Şi câte altele or mai fi, despre care încă nu s-a aflat…

Ce este de făcut?

În primul rând, trebuie să renunţăm la orice vas de aluminiu folosit pentru prepararea sau încălzirea alimentelor (chiar şi la cratiţa dragă de la mama 😦 )! În al doilea rând, să aruncăm folia de aluminiu pe care mai toţi o folosim pentru sandvişuri, la cuptor, sau drept capac la vase! Apoi, să evităm clasicele surse de aluminiu, adică mai toate produsele care conţin conservanţi, amidon alimentar adăugat sau praf de copt (sunt mari surse de fosfaţi de aluminiu). De asemenea, şi deodorantele cu aluminiu sunt de evitat. Trebuie mare atenţie şi la apă. Nu ştiu cum e la noi, dar în SUA, aluminiul e folosit pentru îndepărtarea impurităţilor din sursele de apă (ce paradox!). Apa pură, lipsită de minerale anorganice, este cea mai indicată, şi cea mai utilă în eliminarea depunerilor de aluminiu.

La un suc :-)

oS-a făcut sfecla roșie la mama în grădină, dar parcă n-aveam poftă de salată de sfeclă acum, vara, când aș mânca la fiecare masă roșiile zemoase, castraveții delicioși și ardeii fragezi care sunt în plin sezon… Deci, ce ar merge mai bine decât un suc proaspăt din sfeclă și morcov, mai ales acum, că am început în sfârșit un program zilnic de exerciții fizice?! Sfecla și morcovul reprezintă combinația perfectă pentru un suc revitalizant, bogat în vitamine și minerale.

MORCOVUL, pe de-o parte, oferă:

  • betacaroten (pe care organismul îl transformă în vitamina A, esențială pentru o vedere bună și o piele frumoasă)
  • fibre vegetale, care reglează tranzitul intestinal
  • ulei esențial, eficient împotriva paraziților intestinali.

SFECLA ROȘIE, pe de altă parte, este bogată în:

  • Fier + vitamina C, care participă la absorbția fierului, fiind utile în combaterea anemiei
  • săruri minerale alcalinizante – Potasiu, Calciu, Magneziu, utile în caz de gută sau nivel crescut de acid uric în sânge
  • folați, esențiali pentru dezvoltarea normală a fătului, îmbunătățirea memoriei și prevenirea bolii Alzheimer.

Deci, renunțați la băuturile așa-zise răcoritoare, și răcoriți-vă cu un pahar de suc natural!

Câte ceva despre linte…

linte site

Făcând parte din familia leguminoaselor, lintea este un aliment concentrat, care îndeplinește majoritatea nevoilor nutriționale ale unui adult; în 100g linte crudă se găsesc: 28,1g proteine, 30g fibre, 32% din DZR (doza zilnică recomandată) de vitamină B1, 27% din DZR de vitamină B6, 200% din DZR de folați, plus cantități considerabile de fier, magneziu, potasiu, zinc,  cupru. Grăsimile aproape că lipsesc din acest aliment.

Există mai multe tipuri de linte, care diferă prin culoare: cea roșie (de fapt portocalie) este potrivită pentru pateuri, paste, supe-cremă (pentru că bobul se zdrobește ușor) și fierbe în aproximativ 20min; soiul verde și cel maro sunt folosite pentru tocăniță, deoarece își păstrează forma la fierbere, dar necesită un timp mai îndelungat pentru preparare (30-45min).

Indiferent de soi, lintea este benefică în numeroase afecțiuni, precum:

  • anemie: deoarece conține fier (mai mult decăt carnea sau ouăle), folați și cupru;
  • constipație: conținutul crescut de fibră stimulează tranzitul intestinal;
  • diabet: deși conâine carbohidrați, aceștia nu provoacă creșterea bruscă a nivelului de zahăr în sânge, deoarece fac parte din categoria carbohidraților complecși sau cu eliberare lentă;
  • nivel crescut al colesterolului: datorită fibrelor.

De asemenea, lintea este un aliment foarte potrivit pentru femeile gravide, deoarece, prin conținutul crescut de fier și folați, previne anemia și malformațile sistemului nervos la făt.

Având în vedere conținutul de substanțe hrănitoare ale acestui aliment, nu e de mirare că Esau și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru o porție de mâncare de linte…