Câte ceva despre linte…

linte site

Făcând parte din familia leguminoaselor, lintea este un aliment concentrat, care îndeplinește majoritatea nevoilor nutriționale ale unui adult; în 100g linte crudă se găsesc: 28,1g proteine, 30g fibre, 32% din DZR (doza zilnică recomandată) de vitamină B1, 27% din DZR de vitamină B6, 200% din DZR de folați, plus cantități considerabile de fier, magneziu, potasiu, zinc,  cupru. Grăsimile aproape că lipsesc din acest aliment.

Există mai multe tipuri de linte, care diferă prin culoare: cea roșie (de fapt portocalie) este potrivită pentru pateuri, paste, supe-cremă (pentru că bobul se zdrobește ușor) și fierbe în aproximativ 20min; soiul verde și cel maro sunt folosite pentru tocăniță, deoarece își păstrează forma la fierbere, dar necesită un timp mai îndelungat pentru preparare (30-45min).

Indiferent de soi, lintea este benefică în numeroase afecțiuni, precum:

  • anemie: deoarece conține fier (mai mult decăt carnea sau ouăle), folați și cupru;
  • constipație: conținutul crescut de fibră stimulează tranzitul intestinal;
  • diabet: deși conâine carbohidrați, aceștia nu provoacă creșterea bruscă a nivelului de zahăr în sânge, deoarece fac parte din categoria carbohidraților complecși sau cu eliberare lentă;
  • nivel crescut al colesterolului: datorită fibrelor.

De asemenea, lintea este un aliment foarte potrivit pentru femeile gravide, deoarece, prin conținutul crescut de fier și folați, previne anemia și malformațile sistemului nervos la făt.

Având în vedere conținutul de substanțe hrănitoare ale acestui aliment, nu e de mirare că Esau și-a vândut dreptul de întâi-născut pentru o porție de mâncare de linte…

Reclame

Gustare de toamnă – energizant în mijlocul primăverii

nuci-verzi-3o

Poate şi voi duceţi dorul nucilor proaspete, cu coajă subţire şi uşor de dat la o parte de pe miezul alb şi fraged… De obicei ne bucurăm prea puţin timp de savoarea lor, doar câteva săptămâni, toamna, până când se coc de tot şi se întăresc. Poate nu vă vine credeţi dacă vă spun că ne putem bucura de ele în orice anotimp! Am descoperit şi noi de puţin timp că e suficient să pui o mână de nuci la înmuiat căteva ore (sau peste noapte) pentru a obţine foarte simplu nuci proaspete; şi vă asigur că nu sunt cu nimic mai prejos decât cele originale! În plus faţă de nucile uscate, în nucile hidratate, toată bogăţia de enzime, se activează. Astfel, nucile îşi sporesc proprietăţile şi sunt şi mai uşor de digerat pentru cei cu stomac mai sensibil.

Pe lângă gustul delicios, sănătatea noastră are mult mai mult de câştigat, pentru că nucile sunt benefice în următoarele afecţiuni:

  1. Boli de inimă (acizii graşi din nuci sunt sursa esenţială de energie pentru celulele inimii).
  2. Nivel crescut al colesterolului (poate am fi tentaţi să credem că, din cauza grăsimilor, nucile nu sunt indicate, dar, din contră, studiile au arătat că acestea reduc considerabil nivelul LDL – colesterolul „rău” şi, surprinzător, chiar ajută la slăbit).
  3. Tulburări ale sistemului nervos (nucile îmbunătăţesc performanţele mentale, sunt utile în situaţii de stres, iritabilitate, depresie, epuizare nervoasă).
  4. Diabet (datorită conţinutului scăzut de carbohidraţi).

…şi multe, multe altele… Pentru a le descoperi, vă invit să începeţi chiar de azi să consumaţi regulat nuci!

Secretul vitalităţii – germenii de grâu

Tot mai des, aud în jurul meu persoane care se plâng de lipsă de energie, oboseală, stres sau stare de nervozitate… Aşa că mi se pare foarte nimerit să vă împărtăşesc remediul natural la care am apelat noi, pentru a scăpa de aceste stări neplăcute şi pentru a ne îmbunătăţi starea de sănătate: germenii de grâu.

Mai întâi vă voi enumera beneficiile consumului de germeni de grâu, apoi vă voi povesti cât de simplu este să îi preparaţi voi înşivă. Deci, germenii sunt utili în:

  1. Tratarea tulburărilor sistemului nervos (astenie, depresie, stres, surmenaj), deoarece conţin vitamine din comlexul B – B1, B2, B6, niacină şi folaţi.
  2. Sterilitate masculină sau feminină, deoarece cantitatea considerabilă de vitamina E favorizează producerea de spermă şi ovulaţia.
  3. Combaterea nivelului crescut de grăsimi în sânge.
  4. Cancer, boli cardiace, îmbătrânire. Fiind un puternic antioxidant, vitamina E previne degenerarea celulelor, îmbătrânirea şi aterioscleroza. De asemenea, enzime din germeni, precum super-oxid dismutaza acţionează împotriva radicalilor liberi care pot leza afecta celulele.
  5. Diabet, datorită efectului combinat al vitaminelor din complexul B şi vitaminei E.
  6. Nevoi nutritive crescute: în cazul atleţilor, studenţilor, femeilor însărcinate sau care alăptează. Nu este de neglijat conţinutul considerabil de proteine al germenilor de grâu, de până la 25%.

Să nu vă sperie gândul că, pentru a vă bucura de beneficiile acestor „mici comori”, trebuie să parcurgeţi cine ştie ce procedeu complicat, pentru că nu este deloc aşa! E chiar foarte simplu: aveţi nevoie de grâu integral (se găseşte la orice plafar) şi de un mic bol. După ce spălaţi bine o cană de boabe grâu, puneţi-le în castron, şi aveţi grijă ca, oridecâte ori se usucă, să il umeziţi (de 3-4 ori pe zi). Umezirea nu înseamnă însă băltirea apei, ci pur şi simplu trecerea pe sub jetul robinetului (puteţi chiar să scurgeţi excesul de apă). pentru a evita uscarea prea rapidă, puteţi acoperi grâul cu un tifon umed. În 2-3 zile, veţi observa că, din grăunţe, ies câteva firicele mici, albe, ceea ce înseamnă că boabele au germinat. Când lungimea firicelelor atinge 1 cm, încetaţi să udaţi grâul, şi depozitaţi-l la frigider pentru a evita mucegăirea (al nostru a ţinut peste 10 zile la frigider). Vă puteţi delecta cu aceşti germeni (simpli, sau amestecaţi cu miere/fructe), înainte de masa de dimineaţă sau prânz. Indicat este să faceţi o cură cu aceşti germeni care să dureze măcar o lună, aşa că puteţi pune în fiecare săptămână la germinat câte o mână – două de boabe. Am ataşat mai jos câteva poze cu germenii preparaţi de noi săptămâna aceasta, ca idee, pentru cei care nu ştiu cum trebuie să arate (pozele sunt facute cam la patru zile după începerea procesului).

Spor la… germinat! 🙂ImagineImagineImagine

Zahărul – ucigaşul nostru cel de toate zilele

zahar

„Medicii lucrează pentru a ne menţine sănătatea, iar bucătarii, ca s-o strice. De cele mai multe ori, ultimii au mai mult succes.” Diderot

V-aţi gândit vreodată că, într-o viaţă, un om consumă 40 până la 50 de tone de alimente?… Dacă ne gândim la acest lucru, parcă ni se pare mult mai plauzibilă ideea că ceea ce mâncăm ne influenţează profund sănătatea; iar dacă ne gândim la numărul tot mai mare al persoanelor care suferă de diabet, parcă nu ni se par fanteziste datele care indică faptul că, în ţări precum Brazilia, Statele Unite, Germania sau Australia, fiecare locuitor consumă, în medie, între 30 şi 55 de kg de zahăr pe an (Rădulescu E., Alimentaţie inteligentă). Suntem tentaţi uneori să credem că noi suntem altfel, că noi mâncăm sănătos, dar dacă am citi mai cu atenţie etichetele produselor pe care le cumpărăm (între care unele la care nici nu ne gândim că ar conţine zahăr – pâine, boabe sau fulgi de porumb, ketchup, aşa-zisele sucuri naturale) sau dacă am măsura linguriţele de zahăr pe care le punem în ceai, lapte sau deserturi, am realiza că, de fapt, ne apropiem de aceste cifre înspăimântătoare.

Ne place gustul dulce, deşi ştim că nu ar trebui să ni-l satisfacem prea des. Chiar să fie dăunător acest ingredient delicios? Vă voi enumera în continuare doar câteva dintre efectele negative pe care le are consumul de zahăr asupra sănătăţii noastre.

  • Zahărul duce la scăderea imunităţii. Corpul nostru este echipat cu celule speciale care ne apără de invadatori care ne pot ataca (virusuri, bacterii). Aceste celule sunt practic „soldăţeii” organismului, numiţi şi leucocite, care fac parte din sistemul nostru de apărare, sau sistem imunitar. La o glicemie (sau nivel de zahăr în sânge) normală, fiecare leucocit este capabil să doboare până la 14 inamici, sau bacterii, pe când, atunci când consumăm două prăjituri (şi avem deci o glicemie crescută), leucocitele nu fac faţă decât unei singure bacterii. Are loc deci o scădere drastică a imunităţii organismului, ceea ce însemnă o expunere sau predispunere la diverse boli.
  • Zahărul poate conduce la instalarea diabetului. De fiecare dată când mâncăm dulciuri (deci glucoză), pancresul produce şi secretă un hormon numit insulină. Insulina este absolut necesară deoarece, în absenţa ei, glucoza nu ar mai fi direcţionată spre muşchi sau alte ţesuturi, ci ar rămâne în sânge (glucoza rămasă la nivelul vaselor de sânge este periculoasă, şi poate avea ca şi consecinţe pierderea vederii, leziuni renale, obstrucţii arteriale etc). Dar, când consumăm zahăr, se produce o cantitate prea mare de insulină, ceea ce are un efect exact opus: stimulează ficatul să producă şi să trimită în sânge trigliceride, care împiedică celulele musculare să absoarbă glucoza din sânge. Dacă nu au loc modificări în alimentaţie, se va ajunge chiar la distrugerea celulelor pancreatice şi, în cele din urmă, organismul nu va mai produce insulină, deci va avea nevoie de insulină suplimentară, sub forma injecţiilor administrate bolnavilor de diabet.
  • Zahărul favorizează osteoporoza şi slăbirea danturii. De fiecare dată când consumăm zahăr, în organism se produce o cantitate mare de acizi care trebuie neutralizaţi. Şi ce îi poate neutraliza mai eficient decât calciul, care va fi scos din oase şi dinţi?…
  • Zahărul rafinat epuizează rezervele de vitamine B ale organismului. Pentru a putea fi folosită de către celule, glucoza are nevoie, în special, de vitamina B1, astfel încât consumul de zahăr duce la consumul de vitamine din propriile rezerve.
  • Zahărul creşte aciditatea gastrică (deci favorizează apariţia ulcerului).
  • De asemenea, consumul crescut de zahăr a fost asociat cu apariţia cancerului hepatic, colic, rectal, a acneei, şi a cariilor dentare.

Să înţelegem deci că suntem condamnaţi, fie la boală sigură, fie la a râvni la delicatesele expuse la vitrinele cofetăriilor?… NICIDECUM! Avem la îndemână alternativa unor alimente sănătoase, care, în acelaşi timp, ne pot satisface şi nevoia de ceva dulce: struguri, căpşune, pepene, banane, pere, portocale, ananas şi toate fructele proaspete, precum şi stafide, smochine sau curmale uscate.