Proteinele: oare mănânc suficiente?

Încă din 1880 a început să circule lozinca următoare: ”Cine vrea să aibă mușchi, trebuie să consume multe proteine.” Deși acest mit a fost demontat din 1913, din păcate, mulți oameni încă îl cred și chiar îl aplică. R. Chittenden a fost acela care a afirmat că 25-55g proteine/zi sunt absolut suficiente pentru a îndeplini nevoile nutritionale. Cu toate că această informație a fost confirmată de studiile științifice moderne, consumul de proteine depășește 100g/zi la multe persoane, majoritatea având impresia că fără proteine animale (din carne, lapte, ouă) nu pot fi sănătoși. După cum știm, tot ce e mult, strică, și asta se aplică mai ales când vorbim despre proteinele de origine animală.

La bază, proteinele sunt formate din unități mai mici, numite aminoacizi (sunt 20 la număr, dar se repetă, formând lanțuri lungi). Indiferent că sunt animale sau vegetale, proteinele conțin exact aceiași aminoacizi. Și atunci, ”Care mai e diferența?” veți întreba. Ei bine, diferența constă în proporția fiecărui aminoacid în proteina respectivă, dar și în compoziția generală a alimentului, care influențează foarte mult sănătatea noastră. Astfel, deși mai toți medicii afirmă că proteinele animale sunt cele mai bune, ei ascund faptul că cercetările au arătat că, de fapt cele vegetale un efect mult mai bun asupra sănătății oamenilor.

Dar pentru a înțelege care sunt diferențele între consumul de proteine animale vs. vegetale, vom analiza câteva dintre efectele lor în organism.

1. Proteinele de origine animală necesită o aciditate mai mare decât cele de origine vegetală, pentru a fi digerate; astfel, mucoasa gastrică poate suferi din cauza agresiunii acide (simptome: dureri de stomac, arsuri gastrice).

2. În general, în produsele animale, pe lângă proteine este prezentă și o mare cantitate de grăsimi (mai ales saturate). Efectul: creșterea nivelului de colesterol și trigliceride în sânge.

3. Proteinele animale au un exces de fosfor. Raportul optim calciu/fosfor este de 1/1.

Exemple: carne de porc – raport calciu/fosfor= 1/97 (cantitatea de fosfor e de 97 de ori mai mare!)

                  carne de vită – raport= 1/21

                  cartof – raport= 1/4

                  soia – raport= 1/2,3

                  alune – raport= 1/1.5

                  morcov – raport= 1/0.95

După cum se obsrvă, în cazul proteinelor animale, acest raport este cu totul dezechilibrat. Consecința este scăderea concentrației de calciu din plasmă, dar și scoaterea calciului din oase, cu risc crescut de osteoporoză.

4. Conținutul laptelui matern este indicatorul cel mai bun al necesarului de proteine la diferite specii. Astfel:

laptele de mamă conține 1,2g proteine/100ml (greutatea bebelușului se dublează în 120 zile)

laptele de vacă – 3,5g proteine/100ml (greutatea se dublează în 47 zile)

laptele de capră – 4,1g proteine/100ml (greutatea se dublează în 19 zile)

laptele de șobolan – 11,8g proteine/100ml (greutatea se dublează în 4,5 zile)

Deci, un bebeluș are nevoie de mult mai puține proteine decât vițelul sau iedul, deoarece creșterea sa este mai lentă. Excesul de proteine din alte tipuri de lapte decât cel matern nu fac  decât rău bebelușului.

5. Proteinele animale sunt bogate în aminoacizi aromatici și cu sulf, care favorizează apariția cancerului cutanat, intestinal, pierderea de masă musculară și osoasă și scăderea activității sistemului imunitar.

Dacă am văzut că proteinele animale fac mai multe rele decât bune în organismul uman, poate vă întrebați: ”Și atunci, din ce ne mai luăm necesarul zilnic de proteine?”. Ei bine, fasolea, mazărea, năutul, soia, alunele, nucile, migdalele și chiar și cerealele sunt surse foarte bune, care nu doar că ne asigură cantitatea suficientă de proteine, dar ne ajută și în menținerea unui corp sănătos!

Alimentele şi acidifierea sângelui

Ştiaţi că ceehealthy-vs-junk-food-Image-via-sophianichealing.com_a ce mâncăm influenţează puternic pH-ul sângelui? pH-ul, sau nivelul de aciditate al sângelui, trebuie menţinut în limite precise, între 7,35 şi 7,45 pentru ca organismul nostru să funcţioneze în parametrii optimi. Având în vedere că valorile de pH care depăşesc cifra 7 indică un mediu alcalin (sau bazic) şi că tendinţa constantă a organismului este creşterea acidităţii, în organismul nostru se duce o luptă permanentă pentru eliminarea acizilor în exces. Dacă eliminarea acizilor nu este realizată cu succes, consecinţe negative, precum osteoporoza, bolile de inimă, scăderea imunităţii, cancer şi multe altele, vor apărea neîntârziat.

          Dar există o veste bună! Putem contribui extrem de mult la îmbunătăţirea sănătăţii noastre prin crearea unui mediu alcalin. În continuare voi prezenta câteva modalităţi prin care putem evita acidifierea sângelui şi a organismului:

  1. Creşteţi consumul de alimente alcalinizante (majoritatea fructelor, toate legumele şi verdeţurile). Atenţie! Este diferenţă intre „acid” şi „acidifiant”. Anumite alimente, deşi au un conţinut mare de acizi organici (fiind deci acide), în organism au efect alcalinizant (de exemplu: lămâia, portocala, ceapa, usturoiul).
  2. Reduceţi consumul de alimente acidifiante. Din această categorie fac parte brânza maturată, carnea, ouăle, majoritatea alimentelor procesate, rafinate, şi, într-o măsură mai mică, cerealele şi unele leguminoase (soia, lintea, mazărea).
  3. Sprijiniţi funcţia de eliminare, realizată de către rinichi. Acest lucru presupune simplul gest de a bea apă suficientă zilnic.
  4. Păstraţi o atitudine pozitivă. Starea de spirit înfluenţează puternic menţinerea echilibrului în organismul nostru, aşa că avem noi motive să fim optimişti.