Antioxidanţii (sau cei mai de nădejde aliaţi)

În fiecare clipă suntem bombardaţi (atât din interiorul organismului, cât şi din mediul înconjurător) de nişte aprigi duşmani – pe numele lor de luptă, RADICALI LIBERI – care, din dorinţa de a căpăta electronii care le lipsesc, jefuiesc orice moleculă aflată la îndemână; astfel, bietele noastre celule au de îndurat pe nedrept cunoscutul şi mult temutul stres oxidativ.

Din fericire, avem în subordine aliaţi de nădejde – ANTIOXIDANŢII, care îşi oferă de bunăvoie electronii, şi de multe ori ne scapă celulele de chin. Însă, de multe ori, când organismul este slăbit, sau nu mai face faţă unei boli, avem nevoie de întăriri (antioxidanţi exogeni), pe care le găsim din abundenţă în fructe, legume, verdeţuri, nuci sau condimente. Între cei mai de seamă sunt: resveratrolul, carotenoizii, vitaminele C, B3, E, acizii graşi omega3/omega6, coenzima Q10, precum şi unele minerale. Iar ca să ştim care sunt alimentele în care se adăpostesc cei mai mulţi luptători per 100g, ne ajută unităţile ORAC (oxigen radical absorbance capacity).

În top se află pudra de cuişoare, cu 314446 unităţi ORAC, urmată de: pudra de scorţişoară, oregano, curcuma, pudra de roşcove, chimen, pătrunjel, cireşe acerola, busuioc, curry, salvie, ghimbir, cimbru, goji, polen, nuci pecan, mentă, alune de pădure, coacăze roşii şi multe, multe altele…

Deci, doar dacă păstrăm echilibrul între blamaţii, dar inevitabilii radicali liberi şi credincioşii antioxidanţi, putem trăi fericiţi până la adânci… tinereţi!

 

Surse:

http://nutritionj.biomedcentral.com/articles/10.1186/1475-2891-9-3

http://drcalinmarginean.blogspot.ro/2011/06/antioxidantii.html

 

Desert rapid şi sănătos: ciocolată raw

Vă povesteam în articolul trecut despre pudra de roşcove şi delicioasa ciocolată pe care am mâncat-o la nişte prieteni. Deci reţeta este preluată şi adaptată. De fapt, voi înşivă o puteţi adapta, astfel încât să fie cât mai asemănătoare la gust cu ciocolata preferată. Mie îmi plac deserturile crocante, cu alune, migdale sau altceva crănţănitor, aşa că prima mea ciocolată a fost cu stafide şi migdale + coajă de portocală rasă. A ieşit perfectă, mai bună decât oricare alta din comerţ!

Ingrediente:P1100029

– unt de cocos nehidrogenat (cel hidrogenat este la fel de nesănătos ca margarina): 4 linguri cu vârf

– miere: 5 linguri (mai mult sau mai puţin, în funcţie de cât de dulce preferaţi)

– pudră de roşcove: 3 linguri

– migdale mărunţite şi stafide (după preferinţă nuci, fistic, alune, arahide, caju, coajă de portocală etc)

Prepararea durează foarte puţin: trebuie doar să topim untul pe baie de apă (plasăm un vas de inox într-o cratită cu apă fierbinte) şi să încorporăm pe rând ingredientele. Prima dată pudra de roşcove (pentru că altfel nu se omogenizează), apoi mierea, migdalele şi stafidele. După ce amestecăm bine, turnăm compoziţia într-un vas cu forma şi grosimea pe care dorim să le aibă ciocolata, şi plasăm la congelator câteva ore. Când s-a întărit, e bună de mâncat!

 

Pudra de roşcove – înlocuitorul perfect pentru cacao

Am mai scris cu ceva timp în urmă despre cacao şi ciocolată (în articolul acesta), însă pentru mulţi nu este suficient să ştie că un aliment nu e bun, ca să îl înlăture; de multe ori tentaţia este mai puternică decât gândirea raţională sau argumentele logice, aşa că un pătrăţel de ciocolată sau o întreagă tabletă savurată cu plăcere mă poate face să uit orice grijă legată de sănătate sau kilograme în plus… Tocmai de aceea, am realizat că, dacă vrei să elimini ceva rău, trebuie să îl înlocuieşti cu ceva bun, pentru a nu îi simţi lipsa. Iar pentru cacao, personal nu cred că există un înlocuitor mai bun decât carobul (sau pudra de roşcove).

pudra_roscoveCum am ajuns la concluzia aceasta? În urma experienţei culinare pe care am avut-o mergând la nişte prieteni dragi la masă. Ne-au servit ciocolată la desert. O delicioasă ciocolată raw care, spre surprindererea mea, a fost mai delicioasă decât obşnuita ciocolată, deşi nu conţinea nici un pic de cacao sau zahăr! Ingredientul care dădea savoare era carobul. Venind acasă, m-am informat rapid cu privire la el, şi iată ce am aflat (de aici) :

1. Spre deosebire de cacao, carobul este alcalinizant, adică nu creşte aciditatea sângelui.

2. Deşi se vorbeşte despre cantitatea mare de antioxidanţi din cacao, pudra de roşcove conţine chiar mai mulţi (cu 10-15%)!

3. Pudra de roşcove conţine cantităţi importante de calciu (348 mg/100 g), spre deosebire de cacao, care, pe lângă conţinutul mic de calciu (raport calciu/fosfor foarte foarte mic!), este chiar un eliminator de calciu din organism, din cauza conţinutului de cafeină şi teobromină.

4. Important mai ales pentru copii: cacaua are efect excitant şi iritant (tot cafeina şi teobromina sunt responsabile), în timp ce carobul nu are efecte de acest gen. În plus, spre deosebire de cacao, carobul este benefic pentru digestie şi nu determină diaree.

5. Şi în ceea ce priveşte gustul, pudra de roşcove primeşte un plus, deoarece, având un gust plăcut, dulceag, nu necesită adaos de zahăr; în schimb, cacaua are un gust amărui care e dres cu zahăr sau alţi îndulcitori.

6. Prin conţinutul de taninuri şi pectine, carobul inhibă dezvoltarea microorganismelor patogene, în timp ce cacaua stimulează producerea de mucozităţi intestinale, care favorizează dezvoltarea patogenilor, alergiilor, rinitelor alergice şi a infecţiilor acute.

Sper că cele 6 motive sunt suficiente pentru a vă convinge să încercaţi pudra de roşcove (e suficient să încercaţi, apoi vă va convinge ea să renunţaţi la cacao). Iar pentru cât de curând, promit şi reţeta de ciocolată raw!